Prinşi între GAEC-uri, BISS (fosta SAPS) şi ecoscheme, fermierii au început să întrebe pe la instituţiile agriculturii cum stau lucrurile cu pârloaga şi culturile fixatoare de azot. Câte procente din teren rămân nelucrate, de când şi în ce condiţii? Întrebări îndreptăţite la un pas de campanie, păreri multiple, răspunsuri oficiale mai deloc… Pare-se că deja celebra „caravană a cunoaşterii” iniţiată de ministrul agriculturii s-a lăsat cu şi mai multe necunoscute!
Prin reforma noilor politici agricole, în fermele din Uniunea Europeană 5% din terenul agricol cultivabil trebuie să reprezinte zonă de interes ecologic (ZIE), constituită din perdele de protecţie, zone împădurite, teren pârloagă şi/sau o zonă acoperită de culturi fixatoare de azot.
Anunţată cu mare vâlvă, „calea verde” – pe care decidenții europeni o urmează obsesiv, în ciuda tuturor avertismentelor venite din partea fermierilor, a asociaţiilor şi a cooperativelor din statele membre – pare un set de măsuri impuse fără nici o noimă. Am arătat şi noi faptul că „acordul verde” a fost bătut în cuie în total dezacord cu situaţia reală din agricultura comunitară şi fără vreo analiză globală care să ia în considerare specificul fiecărei regiuni în parte. Cu alte cuvinte, dă-i să fie!
Dilema tuturor a fost cine va suporta costurile înverzirii? Iată că a venit şi răspunsul: fermierii! Asta dacă vor subvenţia pe suprafaţă şi plăţi suplimentare… Întrebarea este câte ferme îşi vor permite aceste costuri? Mai exact: 3% pârloagă pentru GAEC, 5% pârloagă în ecoschemă şi 5 procente din teren alocate culturilor fixatoare de azot! Toate acestea, din 2024. Pentru 2023, GAEC-ul vine cu 4% pârloagă şi 10% culturi fixatoare de azot.
Desigur, cum derogările sunt muma regulamentelor europene, statul român ar fi putut negocia nişte condiţii mai bune pentru fermierii români. De pildă, soia cultivată pentru GAEC să poată fi luată în considerare şi pentru ecoschemă. Sau invers. Fermierul Ştefan Gheorghiţă spune că „MADR, conform regulamentului privind adoptarea derogărilor la GAEC8 avea obligația ca în 30 de zile să anunţe deciziile de implementare care să fie cunoscute de fermieri, ceea ce nu s-a întâmplat. Mai clar trebuia să adopte aceste decizii până pe 27 septembrie 2022. Deci aceste probleme puteau fi evitate dacă MADR își făcea treaba”…
Evident, oficialii români nu şi-au făcut treaba, APIA va da în martie startul depunerii de cereri, BISS lasă terenurile pârloagă şi fermierii sunt buni de plată. Ambiţiile europene, de multe ori nerealiste, cu cheltuială mare se ţin…
Nu înţeleg de unde până unde atâta dezinteres măcar pentru buna informare a făuritorilor de grâne, în condiţiile în care nevoia tot mai mare de hrană bate insistent la poarta Europei cea preocupată să fie mai degrabă verde, cu orice preţ!
NICOLETA DRAGOMIR
Redactor-şef Ferma Clasic
Ferma Media Grup
nicoleta@revista-ferma.ro
