Creşterea bubalinelor reprezintă o activitate tradiţională de o importanţă culturală şi economică semnificativă în regiunea Transilvaniei, însă această specie se confruntă cu un risc major de extincţie.

Conform datelor procesate de Asociaţia Crescătorilor de Bivoli din Transilvania, doar 12,6% dintre femelele de reproducţie sunt înscrise astăzi în secţiunea principală a Registrului Genealogic, ceea ce poziţionează bubalinele în categoria raselor aflate în pericol de abandon. Acest statut subliniază necesitatea urgentă de implementare a unor măsuri strategice de conservare şi ameliorare.

Bivolul Românesc, între declin şi speranţă

Totuşi, analizând evoluţia din ultimii ani, am putea spune că sectorul de creştere a bubalinelor pare să înregistreze un reviriment real. În anul 2024 erau încadrate în registrul genealogic al speciei 15.439 de exemplare, de trei ori mai mult comparativ cu anul 2015, când Asociaţia Crescătorilor de Bivoli din Transilvania a fost acreditată pentru determinarea calităţii genetice a efectivelor de bivoli din ţara noastră.

Şi chiar dacă Bivolul Românesc este considerat astăzi ca fiind o rasă în pericol de abandon, există încă speranţa că eforturile crescătorilor şi ale organizaţiilor de profil vor contribui la revitalizarea efectivelor şi la creşterea interesului pentru aceste animale de importanţă socială şi culturală pentru spaţiul rural românesc. „Această expansiune înregistrată în ultimii ani este insuficientă pentru a asigura viabilitatea pe termen lung a rasei”, avertizează Călin Zanc, preşedintele Asociaţiei Crescătorilor de Bivoli din Transilvania.

Un sector în pragul renaşterii sau al abandonului?

În cadrul ediţiei din acest an a târgului AGRARIA am asistat la o interesantă expunere privind situaţia Bivolului Românesc, în care s-a discutat nu doar despre provocările majore cu care se confruntă crescătorii români, ci şi despre perspectivele de viitor ale acestui sector greu încercat. Cu această ocazie am aflat că performanţele de producţie sunt promiţătoare, cu o medie a lactaţiei (295 de zile) pe cap de animal de 1.983 kg de lapte, însă potenţialul rămâne neexploatat din cauza lipsei unei strategii coerente de dezvoltare.

Atragerea tinerilor, o necesitate

La rândul său, Ioan Cherecheş, specialist în cadrul ACBT, apreciază că viitorul sectorului depinde în mare măsură de atragerea tinerilor către această activitate, o provocare majoră având în vedere migraţia forţei de muncă şi atractivitatea scăzută pentru noua generaţie de fermieri. „Sectorul bubalinelor se află într-un punct critic. Este o rasă ameninţată de abandon, iar perspectivele de viitor sunt incerte. Tinerii se implică greu în această activitate care presupune o dedicare totală, fără o răsplată economică pe măsura efortului depus”, susţine acesta.

Unul dintre obiectivele esenţiale ale asociaţiei pe care o reprezintă este obţinerea de material seminal congelat pentru a conserva genele valoroase şi pentru a îmbunătăţi producţia de lapte. „Am reuşit, cu sprijinul Universităţii de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară din Cluj-Napoca şi al colaborării cu cele două unităţi SEMTEST, să producem material seminal congelat, o premieră pentru această specie în România”, a precizat Cherecheş.

Furajarea de calitate joacă un rol crucial

Pe lângă conservarea materialului genetic, se pune accent şi pe ameliorarea performanţelor. Astfel, creşterea producţiei de lapte şi extinderea potenţialului pentru carne sunt priorităţi. Pentru a stimula producţia, furajarea de calitate joacă un rol crucial. „Una este să hrăneşti bivolul cu resturi de la vaci sau oi şi cu totul altceva este să oferi furaje concentrate care să susţină performanţa. Adaptarea animalelor la mulsul mecanizat este un alt aspect important pentru modernizarea sectorului”, a adăugat specialistul.

Adaptarea animalelor la mulsul mecanizat

În opinia sa, orice fermă care deţine cel puţin 20 de capete ar trebui să aibă în vedere adoptarea mulsului mecanizat. Cu menţiunea că, în cazul bivolilor, e nevoie de răbdare pentru a realiza această tranziţie. „Pot să vă spun din date certe că 92% din bivolii exportaţi de noi în Anglia s-au adaptat la mulsul mecanic. În Italia, care astăzi deţine cel mai mare efectiv de bivoli din Europa, cu 356.000 de capete, procentul este de 95%. Italia, care avea la un moment dat 36.000 de bivoli, când România număra 228.000 de capete. Din păcate, noi am pierdut acest avantaj competitiv”, a constatat Ioan Cherecheş.

O resursă valoroasă, dar subfinanţată

Din perspectivă istorică, bubalinele au fost apreciate pentru robusteţea lor, adaptabilitatea la condiţii grele de mediu şi longevitatea ridicată. Aceste animale au jucat un rol esenţial în sistemele de producţie tradiţionale, valorificând furajele grosiere din arealuri mai sărace. În plus, calităţile lor unice – rezistenţa la boli, ugerul bine conformat şi producţia de lapte de calitate superioară – fac din Bivolul Românesc o resursă genetică valoroasă. În ciuda acestei moşteniri remarcabile, sprijinul acordat crescătorilor de bubaline este insuficient pentru a susţine activitatea la nivel de performanţă.

În 2024, doar 8% din animalele înscrise în RG au obţinut sprijinul de 200 euro acordat raselor autohtone cu risc de abandon. Alte forme de sprijin acordate anul trecut au fost: SCZ/cap de bivoliţă – 167 euro, respectiv ANT pentru minim trei capete cu vârsta peste 16 luni – 62 euro/bivoliţă.