În urma verificării mai multor culturi de grâu din judeţul Timiş/Bucovăţ am constatat prezenţa fungului Zymoseptoria tritici care produce boala numită ”septorioza frunzelor”.
În solele verificate frecvenţa atacului este îngrijorătoare, la fel şi intensitatea. Sunt afectate mai ales culturile de grâu care au fost semănate mai devreme şi au intrat bine dezvoltate în iarnă. Umiditatea prezentă favorizează acest patogen care poate realiza infecţii într-un interval larg de temperatură, cuprins între 5 – 35 grade Celsius. Picnosporii pot germina chiar şi la pragul minim de 2 – 3 grade Celsius.
Verificaţi, evaluaţi şi acţionaţi!
Aşadar, este momentul să verificaţi starea fitosanitară a culturilor de grâu şi să decideţi aplicarea primului tratament. Evident după ce trece acest val de frig care stresează foarte mult plantele. De regulă, primul tratament în culturile de cereale este bine să se facă în intervalul fenologic “începerea alungirii paiului – apariţia frunzei stindard” adică BBCH 30 – 39.
Momentul optim dumneavoastră îl puteţi alege în cadrul acestui interval, funcţie de starea de sănătate a culturilor.
Foto: Pete inițiale de culoare verzuie – gălbuie.
Atunci când patogenul s-a instalat este bine să alegeţi cu atenţie fungicidul. O combinaţie de mai multe substanţe active vă poate proteja o perioadă mai lungă de timp (de contact şi sistemice). Marea majoritate a fungicidelor omologate pentru combaterea patogenilor din culturile de cereale au spectru larg de acţiune, controlând mai mulţi patogeni. La cereale, după cum ştiţi, discutăm de un complex de boli foliare, boli ale bazei tulpinii şi boli ale spicului.
Foto: Pete produse de fungul Septoria tritici.
Se observă la suprafața necrozelor corpurile de fructificație asexuată ale ciupercii, numite picnidii.
Foto: Pete care au confluat iar vârful frunzei s-a uscat.
Ce este de fapt Septorioza frunzelor – Septoria tritici (Roberge in Desmaz)
Datorită agriculturii intensive practicate astăzi, septorioza frunzelor produce pagube în toate zonele de cultură a cerealelor, mai ales în anii umezi şi răcoroşi.
Septoria tritici este întâlnită în România mai ales în zonele de câmpie, cu climat mai arid. În anii cu precipitaţii, alături de septorioza frunzelor poate apărea şi septorioza nodurilor şi spicelor.
Cum recunoaştem septorioza frunzelor?
Leziunile apar de regulă pe frunzele mai bătrâne toamna şi chiar în timpul iernii. Petele sau leziunile au formă ovală sau chiar alungită, uneori neregulată. La început, culoarea petelor este verzuie – galbenă iar pe măsură ce patogenul evoluează capătă culoare maro. La atacuri masive întreaga frunză poate fi acoperită de pete maronii care în stadiu avansat devin cenuşii.
Astfel de frunze necrozate mor. În condiţii favorabile de temperatură şi umiditate, primăvara şi chiar vara, petele capătă formă dreptunghiulară, limitate de nervurile frunzei. De jur împrejurul petelor apare uneori un halou clorotic. Tabloul simptomatic este întregit de prezenţa pe suprafaţa petelor a unor spori negri numiţi picnidii, care pot fi observaţi cu ochiul liber. Picnidiile cu picnospori sunt aşezate în şiruri paralele cu nervurile frunzei. Uneori pe teci şi pe pai pot apărea pete alungite, clorotice care în final se brunifică [Hatman et al., 1989; Popescu, 2005; Murray et al., 2009].
Aspecte generale despre patogenia şi epidemiologia fungului Septoria tritici
Septoria tritici trece peste anotimpul de iarnă pe resturile vegetale infectate, pe mirişte sub formă de miceliu, picnidii cu picnospori şi pseudotecii, rezistând la temperaturi scăzute. La aceste surse de inocul se adaugă sămânţa.
Prin miceliul din tegument şi picnidiile din şanţuleţul ventral şi smocul de perişori al cariopselor, ciuperca poate fi transmisă în sezonul următor [Popescu, 2005]. Picnidiile pot supravieţui în mirişte câteva luni, chiar 20 de luni, timp în care îşi păstrează capacitatea de infecţie [Hess et Shaner, 1985; Eyal et al., 1987; Popescu, 2005].
Când infecţia se transmite prin sămânţă, după semănat, în timpul germinării, miceliul ciupercii trece din tegument în coleoptil. În această fenofază, coleoptilele infectate se vor brunifica şi vor muri. Toamna, tinerele plăntuţe pot fi infectate de picnosporii din picnidii şi chiar de ascosporii din pseudotecii. Pseudotecii care eliberează ascospori pot fi găsite pe resturile vegetale în iernile blânde [Eyal et al., 1987; Popescu, 2005].
Primăvara, primele infecţii sunt realizate de ascosporii aduşi de vânt din zonele unde au iernat după care infecţiile secundare sunt preluate de picnosporii din picnidii. După Popescu (2005), infecţiile primare pot fi produse şi de miceliile care iernează în camera substomatică şi care primăvara, în condiţii favorabile de climă vor forma picnidiile cu picnospori. În practică, adeseori pseudoteciile sunt confundate cu picnidiile, de aceea analizele de laborator sunt necesare pentru stabilirea exactă a sursei de inocul.
Epidemiile de septorioză sunt favorizate de vremea umedă întreţinută de ploi continue, de temperaturile moderate, de soiurile sensibile, tehnologiile aplicate şi existenţa sursei de inocul [Eyal et al., 1987].
Septoria tritici este un fung care are nevoie de prezenţa umidităţii în toate fazele infecţiei (germinare, penetrare, dezvoltare). Numeroase studii arată că perioadele de umiditate trebuie să fie de aproximativ 72 de ore pentru ca patogenul să realizeze infecţia. O perioadă de 24 de ore cu umiditate poate fi insuficientă pentru apariţia simptomelor [Hooker, 1957; Shaner et Finney, 1976; Browning, 1979; Hess et Shaner, 1985].
După Fournet (1969), picnosporii sunt eliberaţi din picnidii atunci când apa persistă pe frunze mai mult de 30 de minute. Picnosporii se află grupaţi într-o masă gelatinoasă, lipicioasă care îi protejează de uscăciune, mărindu-le viabilitatea. În condiţii favorabile de temperatură ei vor germina. Picnosporii germinează la temperaturi minime cuprinse între 2 – 3 grade C, optime de la 20 până la 25 grade C şi maxime cuprinse în intervalul 33 – 37 grade C [Hilu et Bever, 1957]. Popescu (2005) arată că germinarea sporilor şi infecţia se poate realiza la temperaturi minime cuprinse între 6 – 8 grade C şi umiditate relativă a aerului de 85% timp de 12 ore. Primele simptome apar pe frunze după 6 – 7 zile de la realizarea infecţiei iar ciclul se încheie la 11 – 15 zile.
Răspândirea sporilor pe distanţe mari se face cu ajutorul vântului. Comparativ cu picnosporii care nu pot fi dispersaţi pe distanţe mari, ascosporii pot parcurge distanţe lungi cu ajutorul curenţilor de aer.
Perioadele de timp lipsite de ploaie opresc evoluţia patogenului. În astfel de situaţii patogenul rămâne în zona bazei tulpinii, progresia bolii către etajele superioare fiind oprită. De asemenea, răspândirea bolii pe verticală şi orizontală este încetinită când condiţiile climatice nu sunt favorabile şi rapidă atunci când temperaturile din timpul nopţii sunt cuprinse între 8 – 10 grade C şi precipitaţiile sunt prezente [Eyal et al., 1987].
Cum putem controla septorioza frunzelor de grâu?
Atunci când dorim să controlăm acest patogen (şi nu numai) trebuie să ţinem cont de mai mulţi factori: epidemiologia patogenului, tehnologia culturii, rezistenţa genetică a soiurilor, controlul chimic, controlul biologic etc.
Măsurile profilactice sunt printre cele mai importante. Tehnologiile de cultură care se bazează pe lucrările solului (arături), îndepărtarea resturilor vegetale şi rotaţii corecte duc la diminuarea sursei de inocul. Rotaţiile de 3 – 5 ani la grâu au redus mult incidenţa septoriozei frunzelor [Shearer et al., 1974]. La acestea se adaugă utilizarea soiurilor rezistente şi a seminţelor sănătoase, certificate. În cazuri speciale miriştea poate fi arsă dar doar dacă se obţin avizele necesare acestei operaţiuni [Popescu, 2005].
Măsurile chimice se bazează pe utilizarea pesticidelor
Tratamentele pot fi făcute preventiv şi curativ. Tratarea seminţelor cu fungicide sistemice este obligatorie.
În România sunt omologate pentru tratarea seminţelor de grâu mai multe pesticide. Amintesc aici: fludioxonil, fluxapiroxad, protioconazol, fludioxonil + difenoconazol, difenoconazol + fludioxonil + tebuconazol, fludioxonil + sedaxan, etc [după ”Codexul produselor de protecţia plantelor omologate pentru utilizare în România”, 2019].
În vegetaţie tratamentele trebuie efectuate când PED-ul a depăşit 10% intensitate de atac [Popescu, 2005]. Tratamentele preventive pot fi realizate atunci când plantele de grâu se află în stadiul ”al doilea nod vizibil” sau când ”frunza steag este vizibilă” [Eyal et al., 1987] .
De regulă, primul tratament în culturile de cereale este bine să se facă în intervalul fenologic ”începerea alungirii paiului – apariţia frunzei stindard” adică BBCH 30 – 39. Momentul optim poate fi ales în cadrul acestui interval, funcţie de starea de sănătate a culturilor. Decizia de efectuare a tratamentelor trebuie luată în urma controlului fitosanitar şi a prognozei vremii.
Pesticidele omologate pentru utilizare în vegetaţie sunt: azoxistrobin, benzovindiflupir, ciproconazol, difenoconazol, flutriafol, metconazol, procloraz, protioconazol, tebuconazol, bixafen + protioconazol, fenpropimorf + metrafenonă + epoxiconazol, spiroxamina + tebuconazol + triadimenol, difenoconazol + tebuconazol, tebuconazol + protioconazol, izopirazam + protioconazol, bixafen + tebuconazol, etc [după ”Codexul produselor de protecţia plantelor omologate pentru utilizare în România”, 2019].
În controlul biologic, de perspectivă sunt bioagenţii Trichoderma spp., Bacillus megaterium, Pseudomonas sp., Gliocadium roseum, Sporotrichum mycophillum [Popescu, 2005; Ponomarenko, 2011]. În cadrul unor studii experimentale efectuate pe suprafeţe mici s-a constatat că B. megaterium opreşte dezvoltarea septoriozei cu până la 80%. Bacteriile antagonice din genul Pseudomonas sunt mult studiate în prezent, mai ales că dezvoltarea lor nu este stânjenită de fungicidele utilizate. Totuşi, mai sunt necesare multe studii în câmp pentru ca aceste biopreparate să îşi dovedească eficacitatea [Ponomarenko, 2011].
În fermele ecologice din Timiş se apelează în prezent la produse biologice pentru tratarea seminţelor pe bază de Trichoderma spp., Bacillus subtilis, micorize arbusculare şi extract de alge. Aceste produse asigură o protecţie destul de bună în primele stadii de vegetaţie.
un articol de dr. ing. Cotuna Otilia,
şef Laborator Protecția Plantelor SCDA Lovrin și şef lucrări la Facultatea de Agricultură – USAMVB Timișoara
