În urma măririi capacităţii de creştere a puietului, consumul de hrană per familie se ridică până la 2,5 kg. În zilele favorabile zborului, albinele aduc în stup polen şi nectar. Începe gradual depunerea pontei de către matcă, creşterea puietului şi culesurile de nectar şi de polen din flora de primăvară.
Apicultorii cunosc faptul că ouatul mătcilor în familii puternice poate ajunge, în sezoanele favorabile, până la 1.000 de ouă în 24 de ore. Albinele trebuie să menţină, mai ales în zona puietului, o temperatură constantă de circa 35oC, fapt care sporeşte consumul de hrană hidrocarbonată (mierea), în acelaşi timp crescând şi consumul de substanţe proteice (păstura), necesare creşterii puietului.

GALAŢI
Fără culesul la rapiţă, sezonul va debuta cu stângul
George Saizu provine dintr-o cunoscută familie de apicultori gălăţeni. Tatăl lui, Matei, a fost iniţiatorul unui târg zonal de profil care în această primăvară va ajunge la a X-a ediţie, ultimele trei fiind organizate de tânărul George, cel care a preluat ştafeta şi care duce mai departe tradiţia evenimentului. “Am intrat în iarnă cu 80 de stupi de albine. Privind retrospectiv, pentru mine anul apicol 2018 a fost unul atipic; prima parte a fost bogată, cu ploi foarte multe, iar în a doua s-a instalat seceta. Au fost afectate destul de mult culesurile la floarea-soarelui şi la tei. La floare, cel puţin, culesul a avut o durată foarte scurtă. La Hanu Conachi, unde am stupina în apropierea unei cunoscute păduri de salcâm, am prins perioada optimă şi pot afirma că salcâmul ne-a salvat”, ne-a declarat George Saizu.
Cum în februarie a fost foarte frig, încă nu umblase la stupi. “Am avut vreo câteva zile frumoase şi călduroase şi albinele au ieşit la zbor foarte puţin. Încă nu şi-au făcut adevăratul zbor de curăţire. În perioada de iarnă am stimulat albinele cu puţină hrană, cu puţină proteină, adică turte proteice, pe bază de miere amestecată cu polen”, ne-a declarat crescătorul de albine.
Vor urma pregătirile pentru culesul la rapiţă. “Încă nu s-au făcut contracte pentru rapiţă, să vedem ce suprafeţe cultivate au rămas în picioare. Anul trecut, mulţi apicultori s-au plâns că rapiţa a fost stropită cu tot felul de chimicale care au afectat activitatea noastră. Eu nu am un loc anume la rapiţă; dacă nu va fi în zonă, voi merge la flori de baltă, căci avem destule aici, în lunca Siretului!”, a conchis George Saizu.

TULCEA
„Am asigurat hrana albinelor!”
La începutul lunii martie, nea Vasile Stere, din Garvăn, judeţul Tulcea, om trecut de 75 de ani, nu mai prididea cu confecţionatul ramelor. „Dau zor acum, că vara nu mai e timp, nu mai dovedesc! Am intrat în stupi cât a fost vremea frumoasă cu temperaturi pozitive, i-am controlat şi-s foarte buni. Le-am pus turte şi sirop, un amestec de zahăr cu sare de lămâie, exact deasupra cuibului, ca albina să-şi întindă trompa şi să-şi ia hrana!”, ne-a declarat apicultorul.
Vasile Stere a susţinut că albinelor le trebuie şi multă apă, ca să destupe celulele larvelor de ceară. „Cât a fost mai cald, le-am pus apa afară, la un litru de apă eu pun o linguriţă de sare!”, a precizat venerabilul stupar tulcean.

Puietul are nevoie de căldură
Nea Vasile Stere s-a apucat de stupărit de nevoie. A lucrat ca maistru la Combinatul Siderurgic de la Galaţi, apoi s-a îmbolnăvit. Medicul curant i-a recomandat să se pensioneze şi să ocupe de creşterea albinelor, că veninul este cel mai bun tratament la afecţiunea de care suferea. Aşa că a preluat stupina socrului său şi s-a apucat de albinărit. Acum a rămas cu ceva mai mult de douăzeci de stupi. “Nu am mult, că nu pot să duc, la cei 75 de ani pe care-i duc în spate, ce mai pot să fac!? Dar nu mă-ndur să mă las de albinărit!”, ni s-a confesat acesta.
Potrivit apicultorului, ”albinele au făcut zborul de curăţire, dar a fost prea puţin timp cald ca să scoată tot; e albina veche, bătrână, e moartă multă pe fundul lăzii! Nu pot umbla acum în stup, că pot pierde tot puietul, vremea e încă rece şi puietului îi trebuie căldură. Matca a depus ouă de prin decembrie. Le-am pus mâncare repede şi am şi închis iute lada”, a arătat apicultorul.

BUZĂU
Controlul de primăvară în stupină
Şi cei 635 de membri ai Asociaţiei Apicultorilor Profesionişti Buzoieni “Cooperativă Agricolă” Buzău, coordonată de Mihăilă Prahoveanu, care au împreună peste 40.000 de familii de albine, aşteptau ca vremea să se încălzească de-a binelea pentru a trece la efectuarea lucrărilor specifice sezonului. „Facem controlul de primăvară în stupină în care urmărim să asigurăm conţinutul de hrană, la nevoie, prin completarea cu miere naturală sau cu turte proteice, verificarea mătcii la fiecare familie în parte, restrângerea cuibului sau în funcţie de albina care ne-a rămas după iernare, curăţirea fundului stupului…”, ne-a declarat liderul apicultorilor profesionişti buzoieni.
Dar după aprecierile acestuia se pare că debutul sezonului va fi unul dificil. „Avem un început de primăvară la fel de greu ca şi cel de anul trecut. Rapiţă nu avem în judeţ şi nici în ţară; era primul cules care asigura o dezvoltare bună a familiei de albine! Ei, din punctul ăsta de vedere, pornim prost! Era prima bază meliferă şi am pierdut! Eu am mers foarte mulţi ani în Insula Mare a Brăilei, acum s-a luat măsura ca rapiţa să fie înlocuită cu lucerna şi mă văd nevoit să mă deplasez în pastoral în judeţul Ialomiţa”, a explicat Mihăilă Prahoveanu.
Apicultorul deţine 600 de familii de albine într-o stupină poziţionată în Pădurea Spătarului din judeţul Buzău.

VRANCEA
Dezinfecţia ramelor şi stupilor
În satul Feldioara, comuna Tănăsoaia, inginerul Vasile Abrudan deţine 70 de stupi. Familiile de albine au trecut uşor peste iarnă. „Nu am avut pierderi. Zilele trecute am efectuat primul control al stupilor şi am strâmtorat cuiburile de albine. Acolo unde am constatat că trebuie intervenit cu hrană proteică de primăvară, am adăugat polen şi miere sau păstură şi miere. În timpul controlului, preventiv, am făcut şi dezinfecţia ramelor şi stupilor cu un produs pe bază de clor, mutând familiile de albine în alţi stupi de dinainte pregătiţi”, ne-a declarat apicultorul pasionat de această activitate vreme de peste patru decenii.
Vasile Abrudan lucrează şi câteva sute de hectare de teren arabil, mare parte luat în arendă. În toamnă nu a semănat rapiţă şi din această perspectivă ştie că nu va avea cules la rapiţă. Va trebui să mizeze pe celelalte culturi melifere. În condiţiile grele ale anului trecut, din stupina lui a produs, totuşi, cam o tonă de miere de albine, pe care a valorificat-o către o unitate de procesare.

George Saizu: “Mierea obţinută, mai puţină decât în anii normali, o vindem prin târguri, pentru că preţul e foarte mic şi nu ne permitem să muncim degeaba, avem costuri de producţie destul de ridicate: cu motorina, cu RCA, rovinete, asigurare CASCO, care sunt obligatorii la mijlocul de transport, plus munca efectivă. Pe piaţa de profil kilogramul de miere polifloră costă între 6 şi 8 lei, iar cel de salcâm – 12 lei; şi nu se merită efortul!”

„VOI SEMĂNA FACELIA!”
Vasile Stere consideră că va fi problematic primul cules, cel de rapiţă, deoarece din cauza secetei nu au răsărit plantele de sub brazdă şi mare parte din suprafeţe au fost reînsămânţate. „Mă voi duce la Tulcea să cumpăr seminţe de facelia, aşa îi spune unei plante melifere pe care se bate albina. Am un teren şi mă pun să semăn acum, în primăvară, 3.000 mp. Fac o încercare, dacă o merge bine, voi pune la anul un hectar de facelia. Înfloreşte din mai până în octombrie, însă marele avantaj al culturii este că are o perioadă scurtă de vegetaţie, înflorirea se poate prelungi şi până la 50 de zile, dacă vremea e favorabilă”, a explicat prisăcarul din Garvăn. Apoi a continuat: „Nu mă mai duc în pastoral la salcâm şi la măceş la Rădeşti-Bălăbăneşti, (o zonă din nordul judeţului Galaţi – n.r.), aşa cum făceam în fiecare sezon, am îmbătrânit şi nu mă mai ţin puterile. Este salcâm mult şi la noi în sat; aşa că îmi voi aşeza stupii lângă pădure!”, a conchis apicultorul din Tulcea.

PROFITUL ÎNCEPE DE LA 40 KG DE MIERE ÎN SUS
„2018 a fost un an prost, dar faptul că am familii de albine mai multe rezist. Sunt însă apicultori la limita profitului, mai ales dintre cei tineri care nu au nici experienţă în domeniu! În medie, producţia de miere per familia de albine a fost destul de scăzută: 4-5 kg la culesul de rapiţă, 8-10 kg la cel de salcâm, la tei – numai cei care au mers în Munţii Dobrogei au scos vreo 6-8 kg şi la floarea-soarelui, de la care ne aşteptam la un cules foarte bun, a fost destul de slab, de 8-10 kg! Repet, vorbim de medie, dar sunt apicultori care nu au obţinut nici atât. Deci a fost un an slab! Iar un crescător dacă nu produce anual peste 40 kg de miere pe familia de albine, nu are cum să reziste. Sunt destule cheltuieli şi va merge în pagubă!”, a precizat Mihăilă Prahoveanu. În numărul viitor al revistei Ferma, Liderul Asociaţiei Apicultorilor Profesionişti Buzoieni “Cooperativă Agricolă” Buzău, ce reuneşte 635 de crescători de albine, cu peste 40 de mii de colonii de albine, explică în detaliu de ce anul apicol 2018 a fost unul deosebit de prost.

Un articol publicat în revista Ferma nr. 5/232 (ediţia 15-31 martie 2019)