Semnalul de alarmă privind dezechilibrele din piaţa laptelui vine de la Alin Androne, crescător de vaci de lapte din localitatea Tărpiu, judeţul Bistriţa-Năsăud.

Acesta descrie o realitate tot mai apăsătoare pentru fermierii români: diferenţele majore de preţ dintre producător şi consumator, lipsa unor reglementări eficiente şi presiunea economică tot mai mare asupra exploataţiilor zootehnice.

Discrepanţe majore între preţul de producţie şi cel de la raft

„Preţul laptelui la poarta fermei porneşte, în prezent, de la aproximativ 2 lei pentru exploataţiile care livrează cantităţi mai mari, de peste 2.000 de litri. În schimb, fermele mici sunt puternic dezavantajate, fiind nevoite să accepte preţuri chiar şi de 1-1,20 lei pe litru”, susţine fermierul bistriţean.

Această diferenţă subliniază o realitate dură – dimensiunea fermei influenţează decisiv veniturile producătorilor, iar micii fermieri sunt cei mai vulnerabili. Pe de altă parte, spune el, discrepanţa aceasta nu doar că afectează veniturile producătorilor, dar creează şi o presiune indirectă asupra consumatorului final, care ajunge să plătească mult mai mult.

Nevoia unui cadru legislativ echitabil

În acest context, Alin Androne consideră că este esenţială intervenţia statului prin crearea unui cadru legislativ care să reglementeze adaosurile comerciale. „O astfel de măsură ar contribui la echilibrarea pieţei şi ar aduce beneficii atât producătorilor, cât şi consumatorilor”, argumentează tânărul de 38 de ani. În prezent, acesta deţine un efectiv de aproximativ 140 de capete, dintre care 100 sunt vaci adulte iar circa 65 se află în lactaţie.

Procesarea şi asocierea – soluţii limitate

Apropierea de consumatorul final este văzută ca o soluţie, în special prin procesare. Totuşi, nu toate fermele au capacitatea de a investi în unităţi proprii de procesare. În mod natural, această activitate rămâne în sarcina marilor procesatori, care beneficiază de tehnologii avansate şi costuri mai reduse.

Citeşte şi:
IOSIF COLŢEA: „Fermierii nu se asociază din teamă, iar procesatorii profită de dezbinarea noastră”

„O alternativă ar fi asocierea fermierilor în cooperative, însă acest model se loveşte încă de o problemă majoră: lipsa de încredere. Deşi există speranţa că noile generaţii vor depăşi aceste bariere, progresul este lent. Chiar şi prin cooperare, creşterea preţului obţinut de fermieri ar fi limitată, estimată la cel mult 20%”, consideră Alin.

Obiectivul real: echilibrarea preţurilor

Crescătorul din Tărpiu subliniază că nu îşi doreşte neapărat creşterea preţului laptelui la poarta fermei, ci mai degrabă o apropiere între acesta şi preţul de la raft. În opinia sa, o reducere a diferenţei ar putea stimula consumul de produse lactate şi ar aduce beneficii directe consumatorilor. În esenţă, problema nu este doar a producătorilor, ci a întregului lanţ alimentar.