Alimentaţia vacilor... acum o sută de ani - Revista Ferma
5 minute de citit

Alimentaţia vacilor… acum o sută de ani

drinceanu m Alimentaţia vacilor... acum o sută de ani

În goana după noutăţi descoperi, de multe ori, adevăruri de mult ştiute, care te fac să te întrebi de ce nu se aplică şi se redescoperă mereu. Acest lucru l-am mai constatat odată, cu ocazia vacanţei din perioada sărbătorilor de iarnă când am recitit o carte intitulată „Alimentaţia raţională a animalelor domestice” scrisă de Raoul Gouin (inginer şi proprietar agricol), apărută în Franţa, în anul 1910, într-o a doua ediţie revăzută şi îmbunătăţită.

Pentru acele vremuri, chiar din prefaţa în care autorul îşi prezintă cartea, constaţi că se pleacă de la premisa că, citez: „exploataţiile agricole îşi găsesc în animale o sursă importantă de profit, acestea fiind un mijloc şi un obiectiv”.

Un mijloc, pentru că furnizează forţa necesară pentru efectuarea transporturilor, a muncii câmpului şi a gunoiului care stă la baza fertilizării pământului.

Un obiectiv, deoarece, prin consumul plantelor furajere, animalele „transformă această materie brută în produse folosite pentru satisfacerea cerinţelor oamenilor”. Şi în acest context, autorul dă o definiţie atotcuprinzătoare alimentaţiei raţionale, ca fiind „stabilirea regulilor funcţiilor care permit animalelor transformarea substanţelor nutritive din hrană în produse specifice”.

Legat de alimentaţia vacilor de lapte se poate citi: „Furajele pe care le primesc vacile influenţează cantitatea şi calitatea laptelui pe care-l secretă„.

În ceea ce priveşte cantitatea, numeroase experimente au demonstrat că alimentaţia corespunzătoare a vacilor are o influenţă considerabilă asupra producţiei de lapte. Astfel, dacă prin raţiile administrate nu se asigură cerinţele nutritive necesare pentru satisfacerea nevoilor de întreţinere şi a celor de secreţie a laptelui, acestea din urmă vor fi furnizate de către organism. În aceste condiţii, se produce slăbirea animalului, cu reducerea forţelor sale vitale, ceea ce diminuează rezistenţa la boli, în particular la tuberculoză.

Astfel, pentru a demonstra influenţa diferitelor nivele ale alimentaţie asupra producţiei de lapte, autorul prezintă pe larg experienţele făcute de Fjord în Danemarca, care, pe loturi omogene de vaci, obţine o producţie de 10,2 litri lapte/zi, cu raţii care asigurau 7,7 UA (unităţi alimentare), 11,0 l lapte/zi cu raţii de 8,4 UA şi de 12,2 l lapte/zi cu raţii de 9,2 UA. Dar în continuare se arată că în cazul unei alimentaţii abundente, când se depăşeşte capacitatea productivă a ugerului, excedentul formează depozite de grăsime, producţia nu mai creşte şi se ajunge la o înţărcare precoce.

Îngrăşarea se poate produce şi în cazul administrării unei raţii de nivel mediu, când cantitatea de materie albuminoidă (proteică n.t.) este insuficientă; dacă relaţia nutritivă (raportul energie/proteină n.t.) este foarte mare, producţia de lapte a ugerului nu poate atinge un maxim, iar hidrocarbonaţii neutilizaţi se depun în corpul animalului.

Astfel, vaca creşte în greutate iar producţia de lapte scade. Se spune că astfel de raţii „pun vaca la îngrăşat”. De aici rezultă şi interesul de a stabili cât mai exact nivelul raţiei în funcţie de producţia de lapte a vacii, deoarece atât excesul cât şi penuria de hrană prejudiciază productivitatea animalului.

Şi cantitatea de apă băută de o vacă are o influenţă marcantă asupra producţiei de lapte, ştiindu-se că, de fapt, partea lichidă a laptelui reprezintă 83-88%. În acest sens, şi nutreţurile apoase, ca şi apa, influenţează direct această producţie, printre altele fiind de subliniat posibilitatea îmbunătăţirii efectului apei, dacă aceasta se administrează „călduţă” (bineînţeles, în perioada de iarnă n.t.).

Legat de acest aspect, autorul citează un alt experiment efectuat de Fjord, care stabileşte că în cazul unei raţii „uscate”, o vacă a produs 10,9 litri lapte/zi cu 3,22% grăsime, consumând 44,5 l apă, în timp ce, la aceeaşi valoare nutritivă, la o raţie ce conţine 20 kg sfeclă furajeră, se asigură 11,0 litri lapte/zi cu 3,15% grăsime, iar vaca a băut 28,0 litri apă.

În acele vremuri s-a studiat, de exemplu, şi influenţa temperaturii apei asupra consumului, citându-se o experienţă efectuată de Laurent pe 60 de vaci, cărora li s-a administrat aceeaşi raţie. Dar, în perioada în care s-a asigurat apă corespunzătoare, s-au băut în total 2600,5 litri; în schimb, consumul total s-a redus la 2347,5 litri/zi/lot în perioada în care apa folosită era „îngheţată”.

Dar să vedeţi câte informaţii utile puteau afla fermierii francezi referitor la calitatea laptelui, încă de pe atunci, încât nu poţi să nu te întrebi: „oare ce film vedeau românii acum o sută de ani…

Articol publicat în revista Ferma nr. 2(57)/2008

Cisteste si...

Recomandările redacției
Ultimele articole
Citește mai multe știri →