Fermierii experimentați au inclus în tehnologiile lor și practicile agriculturii conservative (AC), adoptând lucrări ale solului precum:

• no-till: semănat direct în teren neprelucrat;
• minimum-tillage: cu lucrări minime ale solului;
• strip-till: cu prelucrarea în benzi pe 25% din suprafață.

În unele țări, agricultura conservativă ocupă suprafețe importante: peste 30% în SUA, peste 32% în Argentina, 52% în Paraguay etc.

foto: canva.com

AVANTAJELE MAJORE ALE LUCRĂRILOR DE CONSERVARE A SOLULUI

1. Ameliorează solul și reduce eroziunea. Întrucât deplasările utilajelor agricole sunt reduse la minim și la suprafață există un covor de resturi vegetale care amortizează presiunea pe sol, fenomenele de tasare-compactare sunt eliminate. Totodată, există o activitate microbiologică intensă care transformă masa vegetală în humus. Dacă există humus, solul are o structură glomerulară stabilă, cu o bună permeabilitate și înmagazinare a apei și astfel se reduce eroziunea cu până la 77%, arată studiile în teren.
2. Crește cantitatea de materie organică în stratul superficial. Paiele, vrejii și tulpinile tocate în procesul de recoltare rămân, în bună parte, în stratul superficial al solului, întrucât nu se execută arătura, care le-ar introduce sub brazdă. S-a constatat că dacă în sistemul convențional de lucrare a solului, în stratul superficial se găsește 12% din masa organică, în agricultura conservativă este 30%.
3. Se îmbunătățesc însușirile stratului arabil. Materia organică găsindu-se în stratul superficial și microorganismele având condiții aerobe, o transformă în humus. Humusul împreună cu argila din sol formează complexul coloidal argilo-humic care constituie liantul de unire a particulelor elementare de sol în agregate structural stabile. Solul structurat asigură o bună porozitate și permeabilitate a apei și a aerului.
4. Regim aero-hidric și de nutriție optim. Reducerea tasării-compactării solului se obține, pe de o parte, prin puținele treceri ale agregatelor agricole peste sol, iar pe de altă parte, datorită stratului superficial al solului bogat în materie organică, cu rol de amortizare a presiunii agregatelor agricole. Sistemul radicular se dezvoltă nestingherit dacă are un regim aero-hidric și de nutriție optim.
5. Infiltrarea și conservarea apei. Solul cu structură glomerulară stabilă, fără tasare-compactare, care dispune de porozitate și permeabilitate optime, favorizează infiltrarea și conservarea apei. Materia organică reține cu 20% mai multă apă, iar humusul de 4-5 ori mai mult, întârziind cu două săptămâni efectele secetei.
6. Poluarea aerului se reduce datorită consumului redus de carburanți, ca urmare a unui număr mai mic de lucrări agricole. Față de agricultura convențională, în agricultura conservativă consumul de carburanți la hectar este de cinci ori mai mic.
Totodată, solul nemaifiind răscolit prin diferite lucrări, cu o aerație exagerată, activitatea microbiologică foarte intensă determină mineralizarea treptată a humusului și eliminarea moderată de CO2. S-au efectuat măsurători din care rezultă că zilnic de pe suprafața de 1 ha se elimină 135 kg CO2, din care 75 kg din activitatea microbiologică și 60 kg din activitatea rădăcinilor.
7. Adaptabilitate la schimbările climatice. Solul având un conținut bogat de materie organică în stratul superficial și lipsind lucrările de întoarcere a lui, are capacitatea să înmagazineze și să conserve apa din precipitații și astfel plantele de cultură vor fi asigurate cu umiditatea necesară și în situațiile de stres hidric.
8. Mai puține mașini și utilaje agricole. Analizând necesarul de mașini în agricultura convențională pentru executarea lucrărilor de arat, grăpat, pregătit patul germinativ, semănat, erbicidat, administrat îngrășăminte și prășit, constatăm că trebuie cel puțin 7 mașini. În agricultura conservativă sunt două: semănătoarea specială, care efectuează și fertilizarea, și mașina de erbicidat. Acesta înseamnă și cheltuieli de investiții reduse pentru procurarea acestor mașini.
9. Scurtează timpul de execuție a lucrărilor. În agricultura convențională se așteaptă zvântarea terenului pentru a putea intra la administrat îngrășăminte, apoi la pregătirea patului germinativ și numai după aceea la semănat. În cea conservativă se intră direct la semănat în teren nelucrat, scurtând foarte mult timpul.
Studii efectuate în Franța demonstrează că pentru a semăna un hectar de grâu în agricultura convențională sunt necesare 6-7 ore, pe când în cea conservativă, doar 2-2,4 ore.
10. Scad cheltuielile de producție prin reducerea necesarului de forță de muncă cu peste 50% și prin diminuarea consumului de carburant de la 52 l/ha la 10-11 l/ha. Socotind costurile acestor consumuri rezultă că în agricultura conservativă rentabilitatea este superioară.
În agricultura conservativă, trebuie avut în vedere necesarul sporit de îngrășăminte și de sămânță.

Care sunt proprietățile unui sol maxim productiv aflați de AICI!

foto: Traction Magazine

EXISTĂ ȘI CÂTEVA MINUSURI

Pe lângă multiplele avantaje ale agriculturii conservative, există și unele neajunsuri care pe parcursul activității trebuie diminuate, și anume:
– nu încorporează îngrășămintele și resturile vegetale;
-se înmulțesc mai ușor buruienile, bolile și dăunătorii;
-crește pH-ul solului;
-sistemul radicular al plantelor de cultură este mai superficial, acestea fiind ușor predispuse căderii.
Pe măsură ce solurile din țara noastră vor avea o stare culturală mai bună, considerăm că agricultura conservativă va deveni preponderentă.

foto: Traction Magazine

un articol de
VASILE POPESCU