Florin Andrei are 37 de ani. Îşi aminteşte cu nostalgie de anii petrecuţi la Bucureşti, unde a absolvit, la începutul anilor 2000, Universitatea de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară. Nu îi pare rău că a renunţat la traiul urban din Capitală pentru a reveni în satul natal Vizireni, din judeţul Buzău, pentru a continua munca părinţilor.
A început cu câteva vite. Acum are 65 de bovine şi câteva sute de ovine şi păsări. Cultivă şi 80 hectare de pământ pe care produce în principal lucernă şi ovăz pentru animale. Îşi aminteşte cu plăcere de anul 2012, când a fost printre primii din satul său care au luat bani europeni: 25.000 de euro pe măsura care îi susţine pe tinerii fermieri cu vârste de până în 40 de ani.
A doua experienţă, însă, l-a dezamăgit. Îl nemulţumesc birocraţia şi slaba pregătire a funcţionarilor AFIR: ”În 2017, am depus un proiect pentru modernizarea exploataţiei, Submăsura 4.1, pentru achiziţionarea de utilaje. Totul a fost în regulă la început, inclusiv vizita în teren, iar proiectul a fost acceptat de AFIR. Însă în urma evaluării, cam la o lună distanţă, proiectul mi-a fost respins pe motiv că groapa betonată pentru dejecţiile animalelor – care trecuse cu succes de inspecţia din teren – nu este conformă. Sunt obtuzi şi slab pregătiţi. Toată lumea îmi spune că dacă i-aş da în judecată, aş câştiga”, ne mărturiseşte Florin Andrei.
Tânărul consideră că dacă legislaţia şi pregătirea funcţionarilor AFIR nu se vor schimba, cu greu îşi va mai găsi curaj să acceseze fonduri europene. ”Şi consultanţii sunt foarte slab pregătiţi, mai spune Florin, nu se bagă pe zootehnie, ci doar pe utilaje, pentru că e mai simplu. Am găsit un consultant tocmai la Alexandria, căci la Buzău nu a vrut să mă ajute nimeni. În plus, mai e şi problema lipsei forţei de muncă. Oamenii pur şi simplu nu vor să muncească”.
”Vrem să muncim, nu să plimbăm hârtii”
Câteva case mai sus, spre centrul satului, locuieşte Constantin Buzea. Şi el medic veterinar, şi el şcolit la Bucureşti, şi el reîntors în satul natal pentru a continua munca părinţilor. Constantin a luat la rându-i fonduri europene pe măsura tânărul fermier: 40.000 de euro. Pentru modernizare, având în vedere experienţa prietenului Florin Andrei, a luat bani direct prin credit de la bancă. I se pare mai simplu. ”Nu mai sunt atât de multe controale ulterioare”, spune Constantin, care recunoaşte totuşi că merită efortul implicat de accesarea fondurilor europene pentru simplul fapt că banii sunt nerambursabili. ”Cu primul proiect pe tânărul fermier a fost uşor. Am urmat instrucţiunile, am făcut ce am spus în proiect, ba chiar mai mult, şi am primit peste 40.000 de euro. Am plecat la drum cu 50 de bovine pe care mi le-a dat tata şi am ajuns destul de rapid la 90. Am cumpărat şi mult pământ: de la 6 hectare am ajuns la 21. Am făcut tot ce am făcut ca să nu se piardă munca părinţilor. Totuşi, birocraţia pur şi simplu îţi mănâncă timp. Iar noi vrem să muncim, nu să plimbăm hârtii. La al doilea proiect pe fonduri europene am renunţat şi am luat utilajele de care aveam nevoie cu finanţare prin credit de la bancă. Am împrumutat 63.000 de euro”, spune tânărul fermier. În plus, ca şi Florin, Constantin ne recomandă să mergem la birtul din sat pentru a vedea unde sălăşluieşte forţa de muncă a comunităţii.
Care este varianta AFIR?
Călin Nuţu, director relaţii publice în cadrul instituţiei, spune că funcţionarii AFIR îşi fac treaba cu maximă transparenţă: ”Noi avem o procedură foarte clară şi transparentă, toate cererile de finanţare se depun exclusiv online, pe www.afir.ro. Evident că oamenii care aşteaptă un răspuns vor ca lucrurile să meargă cât mai rapid, dar procesul de verificare a dosarelor este complex. În plus, sunt foarte multe cereri, în unele cazuri de zece ori mai multe decât banii repartizaţi pe sectorul respectiv”. Oficialul AFIR mai spune că România stă bine la capitolul fonduri europene în agricultură, ”accesând până acum puţin peste o treime din fondurile europene destinate agriculturii în perioada 2014-2020, mai exact 3,17 miliarde de euro, plus plăţi aprobate de Comisia Europeană în valoare de 2,8 miliarde de euro”. Totodată, Călin Nuţu se arată convins că, ”având în vedere numărul mare de cereri de finanţare, toţi banii europeni rezervaţi agriculturii româneşti vor fi accesaţi până la finalul actualului exerciţiu financiar european”.
Cum rămâne, însă, cu forţa de muncă?
Sau mai bine spus cu lipsa forţei de muncă pe care o reclamă cei doi fermieri prezentaţi în acest reportaj? Mergem acolo unde am fost îndrumaţi, la birtul din sat, unde, încă de pe la prânz, vreo 5-6 tineri în jur de 20 de ani încep ziua cu o bere şi un meci de tenis de masă. Unul dintre ei mărturiseşte că ar vrea să muncească, dar nu are unde. Altul e mai sincer şi spune că nu se merită să lucreze cu ziua pe 50-60 de lei: ”Dacă îţi iei un pachet de ţigări, două mese şi o bere, nu mai rămâi cu nimic. Avem oricum bani de la părinţi…”
Autor: Mircea OPREA
Foto: Eduard VASILICA
Un foto-reportaj realizat de RFI Romania în cadrul emisiunii Rural, cu sprijinul Comisiei Europene, Directoratul General pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală.
PROIECTELE MERG GREU. CINE ESTE VINOVAT: BRUXELLES-UL SAU BUCUREŞTIUL?
Sunt aşadar fermieri care, după înfruntarea cu birocraţia, preferă creditul bancar în locul fondurilor europene, chiar dacă acestea din urmă sunt, evident, nerambursabile. Cum se face, aşadar, că, la 11 ani de la aderarea la UE, încă avem proceduri care merg greoi, birocraţie şi termene depăşite? Mihai Aron, specialist în consultanţă pe fonduri europene în agricultură, explică faptul că ”printre cele mai întâlnite probleme este cea reprezentată de perioadele prea lungi dintre momentul depunerii proiectului şi până la faza de verificare şi aprobare. Pentru ca lucrurile să meargă mai rapid, avem nevoie şi de sistematizare, înainte şi după depunerea proiectului, de formulare clare ce trebuie completate, care să nu mai lase loc pentru neclarităţi. Trebuie totodată eliminată acea libertate de interpretare a evaluatorului în teren, lucrurile trebuie să fie foarte clare pentru a nu mai exista loc de interpretare. Lumea trebuie să înţeleagă: Bruxelles-ul ne dă regulamentele europene, directivele, iar noi, autorităţile române, trebuie să găsim modalităţi cât mai clare prin care să le aplicăm”.
Un articol publicat în revista Ferma nr. 10/215 (ediţia 1-14 iunie 2018)
