Şi cum la nou ministru apar şi reguli noi, vă spunem că s-a pregătit de dezbatere şi adoptare (în procedură de urgenţă) o propunere legislativă privind organizarea, administrarea şi exploatarea pajiştilor, iniţiată de Comisia de agricultură din Camera Deputaţilor.
E bine că avem o nouă propunere pe filiera agricultură, dar ce ne facem cu vechile metehne ale consiliilor locale, cum ar fi refuzul de a concesiona fermierilor şi asociaţiilor suprafeţele de păşunat sau stabilirea unor taxe care echivalează cuantumul subvenţiei la hectar?!
Am stat de vorbă cu mai mulţi fermieri care au citit noua propunere legislativă şi ne-au transmis părerile, completările şi întrebările lor.
În general, e bine că se lucrează la o nouă Lege a păşunilor. Mulţi au simţit pe propria piele sau prin propriul buzunar ce înseamnă o lege cu scăpări majore (să le spunem scăpări, deşi în realitate sunt omisiuni cu intenţie sau favoritisme).
În fine, spre deosebire de legislaţia în vigoare, de această dată nu se mai recomandă concesionarea suprafeţelor de pajişti pe minim zece ani, ci se va scoate la licitaţie concesionarea păşunilor pe minimum zece ani, în baza cererilor depuse de organizaţiile şi asociaţiile crescătorilor de animale.
Aici ar fi o problemă. Ce ne facem cu aşa-zisele asociaţii apărute peste noapte, “legal constituite” cu sprijinul nemijlocit al primarilor şi formate preponderent din consilieri, rude şi prieteni ai puterii locale?
Tocmai de aceea, spun fermierii, asociaţiile care depun cereri trebuie să facă dovada numărului de animale eligibil pentru suprafaţa solicitată şi nu doar să declare pe proprie răspundere că desfăşoară nu ştiu ce activitate agricolă. Păşunea e pentru păşunat, iar banii pentru păşune au o destinaţie clară! Ca să nu mai vorbim că în celelalte state europene, şi beneficiarul are un nume foarte clar: fermierul.
În noua propunere legislativă ar trebui să se precizeze că strategia de organizare tehnică, îndrumare şi controlul administrării şi exploatării pajiştilor se stabileşte prin norme metodologice care vor fi aprobate prin ordin comun al ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale şi al ministrului administraţiei şi internelor, dar numai după consultarea şi avizarea în prealabil a organizaţiilor şi asociaţiilor profesionale din domeniu.
Şi, mai spun crescătorii de animale, ar trebui să se modifice şi Legea administraţiei publice, care să limiteze intervenţia consiliilor locale în exploatarea suprafeţelor de păşunat. O solicitare îndreptăţită, în condiţiile în care, dacă te uiţi la starea deplorabilă a pajiştilor, nu poţi să nu te întrebi cine e inconştientul care le administrează?!
Cam aşa arată un scenariu al zilelor noastre: consiliul local nu vrea să-i concesioneze crescătorului păşunea, ca să poată să încaseze Primăria subvenţia (APIA îi permite asta că aşa zice legea cu “scăpările”), banii pe suprafaţă vin şi se tot duc (dar nu în păşune!), iar organele de control au “ratat” tocmai comuna cu pricina! Şi la anu’ o luăm de la capăt…
