… Îmi amintesc cu plăcere de zilele de toamnă care treceau atât deââââ repede… eram copilul şi mai apoi elevul care mergea la cules de struguri pe tarlalele C.A.P.-lui Sudiţi în loc să meargă la şcoală şi să se afunde în ecuaţii.
… Îmi amintesc, de asemenea, că era cald iar ploile nu periclitau munca oamenilor, aşa cum se întâmplă în ultimii ani. Da, spun în ultimii ani deoarece în experienţa mea de agricultor am avut, în fiecare an, aceste probleme, evident nu la acelaşi nivel. Am încercat de fiecare dată să găsesc o explicaţie şi implicit o soluţie pentru a avita pierderile imense.
Anomaliile acestui an (schimbările climatice mai exact) au creat o multitudine de probleme şi asta nu numai în domeniul agricol dar, având în vedere că agricultura românescă este atât de vulnerabilă, pagubele au fost pe măsură.
Când mă refer la pagube nu mă gândesc doar la suprafeţele inundate ci la efectele colaterale, cum ar fi: anularea efectului tratamentelor şi, implicit, îmburuienarea terenurilor, imposibilitatea aplicării complete a tehnologiilor de cultură, încolţirea cerealelor în spic, nerecoltarea efectivă a multor suprafeţe şi, nu în ultimul rând, întârzierea pregătirii terenurilor pentru semănatul culturilor din prima urgenţă de toamnă.
Da! Sunt o grămadă de probleme în faţa cărora noi, românii în general, nu avem o atitudine corespunzătoare. Însă căutam tot felul de scuze, dăm vina pe cine apucăm, inclusiv pe bunul Dumnezeu, că ar fi uitat de noi. Cred că nu avem dreptate şi asta o demonstrează faptul că, în aceste condiţii, “chiar şi în România”, cei ce fac agricultură în mod profesional au reuşit să treacă peste toate problemele.
Nu mă întrebaţi ce înseamnă în mod profesional, pentru că sunt convins că ştiţi cu toţii: profesionalizarea începe de la necesarul de utilaje distribuite pe suprafaţă, specializarea mecanizatorilor şi, nu în ultimul rând, consultanţa agricolă.
În ultimii ani, viaţa şi activitatea mea s-a desfăşurat în proporţie de 90% în străinătate, între două dintre statele care, cel puţin din punct de vedere climatic, se aseamănă cu România. Este vorba de Italia şi Elveţia, ambele cu terenuri mult mai slabe în cernoziomuri decât terenurile nostre dar care, datorită profesionalismului, deţin primatul atât din punct de vedere cantitativ, cât şi calitativ.
Din 2000 locuiesc în Elveţia şi pot să spun că aici plouă cu o frecvenţă mai ridicată decât în România şi, totuşi, nu vezi terenuri îmburuienate sau prost lucrate. Orice fermier care îşi lucrează cele 15-20 ha reuşeşte să se organizeze şi să-şi săvârşească lucrările în puţinele zile favorabile din punct de vedere climatic.
Personal, deţin în România o suprafaţă însemnată de teren şi o bază mecanică suficientă. Dar lipsa profesionalismului şi a competenţei a făcut ca producţia medie pe ha să fie slabă sau chiar derizorie, lucru datorat proastei administrări a resurselor şi a timpului care, la rândul lor s-au datorat lipsei de experienţă a colaboratorilor mei şi a personalului… Şi, un aspect mult mai grav, lipsa de personal.
Mulţi mi-au reproşat că aş fi vrut – vezi Doamne – să revoluţionez eu lumea şi să fac “agricultură prin telefon”, dar pot să vă garantez că nu asta era dorinţa mea, ci aceea de a da impulsul necesar creării unei societăţi de prestări servicii în agricultură, organizată după model occidental. NU A FUNC}IONAT!!!
Am ajuns la concluzia că acest lucru este asemănător cu importul unei specii noi într-un spaţiu diferit de habitatul natural – e nevoie de aclimatizare sau acomodare. Evident, asistarea şi îndrumările în vederea realizării obiectivului trebuie făcute de către profesionişti… Voi reveni.
Articol publicat în revista Ferma nr. 5(37)/2005
