Se înţelege că în cazul în care putem preciza ce fel de gene posedă animalul analizat, alegerea indivizilor superiori genetic, destinaţi să producă generaţia următoare, este mai precisă şi, în consecinţă, sporeşte viteza de modificare a structurii genetice pe an şi pe generaţie a populaţiei sau a efectivului de animale. Se obţine astfel o ameliorare solidă a caracterelor luate în considerare.

Într-un articol anterior am exemplificat utilizarea markerilor genetici ai unei gene de interes pentru eliminarea din efectiv a genelor nedorite. Şi de această dată voi încerca să demonstrez cum folosim analiza ADN-ului în scopul acumulării unor gene de interes favorabile economiei organismului sau a fermei.

La taurine, până în prezent, au fost identificaţi o mulţime de markeri moleculari ai unor gene de interes de mare valoare economică.

Sunt sigur că şi crescătorul român de taurine este interesat să aibă în fermă vaci care să producă lapte şi carne cu eficienţă crescută şi de calitate superioară. Cum acestea se găsesc în populaţie doar la câţiva indivizi, apare necesitatea de a le aduce în genomul tuturor indivizilor pentru sporirea producţiei de lapte şi de carne.

De aceea, asociaţiile de crescătorii trebuie să se preocupe de îmbogăţirea rapidă cu gene superioare a genomului animalelor pe care le cresc.
Eficienţa acestei metode moderne de selecţie a taurinelor poate fi demonstrată.

Exemplificare

Experimente speciale, dar şi practica fermierilor din ţările cu zootehnie avansată, au demonstrat că vacile care sunt în stare să producă un lapte mai bogat în proteine, mai ales în K-cazeină, sunt mai valoroase, pentru că laptele lor se încheagă mai repede, caşul, şi apoi brânza, preparate din el are aspect, consistenţă şi savoare net superioare faţă de produsele lactate obţinute din laptele care nu posedă acest tip de proteine.

Întrucât doar câţiva indivizi aparţinători raselor de lapte posedă în genomul lor astfel de variante superioare ale genei, devine profitabil dacă toate rasele noastre de vaci care produc lapte vor fi formate în principal din indivizi care posedă astfel de gene. Selecţia genomică răspunde rapid unui astfel de deziderat.

În doză simplă sau dublă

Analiza AND-ului, dar şi, într-un anumit fel, a laptelui, indică prezenţa acestor gene în genomul unui individ, iar animalul le posedă în doză simplă (numai de la un părinte) sau în doză dublă (de la ambii părinţi).

Dacă vom folosi la producerea generaţiilor următoare numai tauri care posedă gena superioară pentru K-cazeină în doză dublă (homozigoţi), atunci viţeii care se vor naşte din mame care nu posedă gena de interes vor fi toţi părtători ai genei superioare în doză simplă (provine numai de la tată).

Viţeii care provin de la mame care posedă gena în doză simplă, jumătate dintre ei vor purta gena superioară în doză dublă (de la ambii părinţi), iar cealaltă jumătate va avea gena de interes în doză simplă (numai de la tată).

Deducem de aici că în două generaţii de utilizare pentru reproducerea efectivului, folosind numai tauri care au gena de interes în doză dublă, gena superioară ajunge în genomul tuturor indivizilor de vaci din fermă. Astfel, gena de interes se acumulează în populaţie.

GENE DE INTERES

– gene care contribuie la sinteza unor proteine din compoziţia laptelui, conferind acestuia calităţi deosebite;

– gene care participă la sinteza unor cantităţi mai mari de lapte cu un conţinut de proteină mai ridicat sau mai scăzut;

– gene care permit glandei mamare să sintetizeze un lapte cu un conţinut mai mare sau mai mic de substanţă uscată;

– gene care contribuie la sinteza mai rapidă şi mai eficientă de substanţe noi, care determină un spor de creştere superior;

– gene care conferă carcasei calităţi deosebite.