În prezent, specialiştii propun folosirea acizilor organici şi a uleiurilor volatile împotriva Varroa destructor. Accentul se pune pe metodele biotehnice, menite să diminueze, pe parcursul anului şi mai ales în timpul perioadei de cules, numărul paraziţilor per familie şi abia ulterior să se intervenă cu acizii organici, pentru a obţine efectul dorit.

Aplicarea strategiei de combatere a varoozei este influenţată de următorii factori: condiţiile climatice, durata perioadei de cules şi gradul de răspândire a parazitului în stup.

Având în vedere noile standarde ale UE privind calitatea produselor agricole, prezenţa reziduurilor în produsele apicole este interzisă, aceasta presupunând eliminarea preparatelor chimice în timpul culesurilor.

În condiţiile climatice din ţara nostră, perioada culesului este destul de lungă, de la momentul înfloririi pomilor şi până la faza de „fâneaţă”, respectiv la apariţia manei. Ori, populaţia de varroa se înmulţeşte tocmai în această perioadă sensibilă. Însă, prin folosirea adecvată a metodelor biotehnice, numărul paraziţilor se diminuează considerabil.

Combaterea în stadiu incipient

Pentru combaterea şi prevenirea cu succes a varoozei, cel mai important lucru este depistarea bolii în faza primară a dezvoltării. În acest sens, insist pe controlul puietului de trântori şi pe folosirea fundurilor antivarroa cu plasă de sârmă, măsura fiind cea mai sigură şi mai rapidă.

Observarea vizuală a indiviziilor de varroa este şi va rămâne cel mai bun mijloc pentru un diagnostic corect, fundurile antivarroa cu plasă de sârmă fiind de mare ajutor.

În plus, acestea protejează şi albinele de paraziţii căzuţi sau doar ameţiţi. Aceşti paraziţi se adună la un interval de şapte zile şi se stabileşte gradul lor de înmulţire pe parcursul unei zile. Estimarea invadării se face independent de anotimp şi de starea familiei de albine.

Dacă, încă din luna iulie găsim 5-10 paraziţi căziţi/zi, familia trebuie tratată imediat, pentru a crea condiţiile prielnice creşterii nestingherite a albinelor ce vor intra la iernat. Ar fi ideal ca orice indiciu al prezenţei paraziţilor să fie înlăturat prin efectuarea unor analize de laborator pentru controlul puietului şi al albinelor mature.

Metoda genetico-selectivă

Pe lângă mijloacele chimice şi biotehnice, pentru combaterea Varroa destructor se mai aplică şi metoda genetico-selectivă, care presupune urmărirea activităţii igienice şi de îngrijire a comunităţii. Prin selecţie, se obţin anumite mătci rezistente la boli precum Loca americană, ascosferoza şi varooza, care blochează reproducerea parazitului.

Dar până la obţinerea unor rezultate definitive, ne putem uşura munca printr-o serie întreagă de măsuri biotehnice: decuparea puietului de trântori, descăpăcirea şi tăierea celulelor infestate cu larve de trântori, folosirea ramei clăditoare, formarea roiurilor artificiale, aplicarea metodei capcanei etc.

Aplicarea acizilor organici

Dintre celelalte metode alternative de combatere a varoozei menţionăm folosirea acizilor organici, precum acidul formic, acidul oxalic, acidul lactic şi timolul.
Acidul formic se poate aplica chiar şi în prezenţa puietului, deoarece este un component natural al mierii.

Acidul formic este foarte eficace, atât la puietul decăpăcit (deschis), cât şi la cel căpăcit. Până acum, nu s-a înregistrat nici o rezistenţă a varoozei la acidul formic, această substanţă chimică fiind, pe lângă timol, singura admisă în stupăritul ecologic din UE.

Acidul formic acţionează prin formarea aburilor ce pătrund în stup. Întrucât aceştia sunt mai grei decât aerul, tratamentul trebuie aplicat deasupra spetezei ramelor. Aburii se răspândesc uniform în întregul stup, pătrunzând şi în celulele puietului căpăcit. Eficacitatea aplicării acidului formic, dar şi a celorlalţi acizi organici, este posibilă doar în combinaţie cu metodele biotehnice.

Acidul formic se aplică în perioadele fără cules, la o temperatură a mediului înconjurător între 14 şi 25°C, ca şi tratament pe termen lung sau pe termen scurt, concentraţiile şi metodele de aplicare fiind diferite de la caz la caz.

Acidul oxalic se aplică în pragul iernii, la temperaturi de circa 5oC, iar acidul lactic – cel mai puţin coroziv faţă de cei prezentaţi anterior – se poate folosi vara la comunităţile cu puiet necăpăcit, sau iarna, la temperaturi de peste 4°C.

Din păcate, la noi, procurarea acestor acizi organici este îngreunată, deoarece nu se găsesc în comerţ. În plus, am observat că majoritatea apicultorilor refuză astfel de tratamentele împotriva acarienilor varroa. Cauza? Poate lipsa unei literaturi de specialitate adecvate care să le recomande, poate scepticismul înnăscut sau teama de necunoscut…

Aceste substanţe merită toată atenţia apicultorului, deoarece, aplicate corespunzător şi la timp, fac toţi banii, fiind cu mult mai ieftine decât celelalte preparate sintetice.

TRATAMENTE PE BAZĂ DE TIMOL

Am scris acest articol din dorinţa de a prezenta colegilor stupari rolul şi importanţa folosirii timolului în tratamentele alternative. Cercetările ştiinţifice din ultimii ani au dovedit că preparatele pe bază de timol sunt foarte eficiente, cu o medie de 95%. Însă, sunt destul de scumpe, iar noi, stuparii, suntem foarte sensibili când se ajunge la capitolul cheltuieli. Preţul mondial al unui kg de timol este în jur de 17 euro.

Întrucât folosirea lui sub formă de cristale nu a dat rezultate corespunzătoare aşteptărilor, specialiştii de la Institutul Apicol din Bologna (Italia) au elaborat următoarea reţetă: 1 kg de timol cristale se dizolvă într-un litru de alcool (ca şi cel folosit la obţinerea tincturii de propolis).

Pe o bucată de burete lavabil, de 5 mm grosime şi 70 x 70 mm dimensiune, cu o seringă se aplică 20 ml din această emulsie. După ce alcoolul se evaporă, împărţim buretele lavabil în 4 bucăţi pe care le aşezăm în cele patru colţuri ale stupului, pe speteaza ramelor. Astfel vom obţine o evaporare uniformă, care nu va afecta în proporţii însemnate puietul tânăr. Bureţii rămân în stup zece zile, după care se înlocuiesc cu o altă serie.

Aplicarea timolului de două ori va diminua considerabil numărul acarienilor, iar albinele vor rezista mai uşor până în noiembrie, când vom interveni cu acidul oxalic.

Emulsia pe bază de timol se poate folosi imediat după ultimul stors, care în condiţiile noastre climatice corespunde cu sfârşitul lunii iulie – începutul lunii august, când în stup există deja suficientă miere pentru iarnă care să protejeze puietul tânăr de agresivitatea acestui preparat. Pentru a preveni furtişagul, urdinişurile se reduc şi toate familiile de albine se tratatează în aceeaşi zi.

Dacă temperatura depăşeşte 30°C, o parte din puietul aflat sub bucăţile de burete e posibil să moară sau matca să întrerupă ouatul. Însă, după câteva zile starea în stup se va normaliza, iar albinele se vor obişnui cu mirosul timolului.