Însuşirile acestor caractere (fertilitatea masculului, fecunditatea femelei, abilitatea femelei de a fi bună mamă, supravieţuirea puilor, precum şi fertilitatea descendenţilor animalului luat în considerare) sunt de o importanţă majoră pentru crescătorul de vaci, deoarece de nivelul la care se manifestă acestea depind şi veniturile care intră în vistieria fermei.
Producţia de lapte pe care fermierul se aşteaptă să o obţină se poate realiza numai dacă vacile vor făta, aspect valabil şi pentru producţia de carne de vită “în viu”, care se obţine numai prin creşterea viţeilor masculi, produşi ai vacilor din ferma proprie.
Cu cât numărul viţeilor născuţi în fermă, în fiecare an, este mai mare şi mai ales dacă aceştia supravieţuiesc până la vârsta reproducerii sau până la greutatea vie de peste 400 de kg, cu atât mai mult fermierul se va convinge c fitnesul animalelor sale (cu caracterele pe care le include) trebuie să se manifeste la cel mai înalt nivel.
Altfel, caracterele ce compun fitnesul animalelor trebuie ameliorat, fie pe cale genetică, fie prin îmbunătăţirea managementului.
Ameliorarea, prin hibridare sau selecţie
Atât cercetarea ştiinţifică, cât şi practica au dovedit că cea mai bună metodă de ameliorare continuă a fitnesului animalelor domestice este hibridarea dintre rase/linii zootehnice sau consangvinizate. Dacă “distanţa genetică“ (capacitatea combinativă specifică) dintre ele este mare, atunci caracterele de reproducere, precum şi cele care dau rezistenţă la boli, se ameliorează substanţial.
Cum însă fermierul nu doreşte să-şi impurifice rasa prin hibridare cu altele, nu-i mai rămâne decât să apeleze la selecţie.
Practica ameliorării genetice a dovedit, însă, că selecţia nu are efecte notabile în ameliorarea caracterelor care compun fitnesul vacilor de lapte. Pe această bază, acest procedeu a fost, oarecum, neglijat în lucrările privind alegerea, în vederea selecţiei, a mamelor de taur şi a taurilor destinaţi însămânţărilor artificiale.
Din această cauză, în ultimii 30 de ani manifestarea caracterelor de reproducere şi supravieţuire a descendeţei la rasele de lapte a scăzut îngrijorător de mult, în paralel cu sporirea producţiei de lapte.
Criteriu de selecţie: rata de gestaţie
Recent s-a dovedit că nu există o corelaţie negativă între producţia mare de lapte şi nivelul de manifestare a caracterelor care compun fitnesul taurinelor. S-a mai dovedit, de asemenea, că la baza dezvoltării acestor caractere stau mai multe gene cu interacţiune aditivă decât s-a crezut până acum şi, în consecinţă, selecţia pentru fitness poate deveni eficientă.
Pe această bază geneticienii americani amelioratori ai raselor de taurine au elaborat un nou criteriu de selecţie a taurilor şi a mamelor de tauri, care ţinteşte îmbunătăţirea caracterelor de reproducere şi de supravieţuire a descendeţilor vacilor. Acesta este aşa-numita rată de gestaţie a fiicelor de taur şi a mamelor de taur după 21 de zile de la data primei monte.
Totul a plecat de la observaţia că unii tauri produc fiice la care fitnesul se manifestă la un nivel mult mai înalt decât la fiicele altor masculi. Ei trebuie doar să fie căutaţi după acest criteriu.
Un exemplu în acest sens este taurul Blastof din rasa Holstein la care cele 58 de fiice care au performat în ferme, au manifestat o rată de gestaţie, după prima montă, de 29%, faţă de doar 16%, rată realizată, în medie, de cele 775 fiice ale altor tauri folosiţi la reproducere în aceleaşi ferme.
Argumentul “forte“ care susţine că fitnesul vacilor de lapte poate să fie ameliorat genetic şi prin selecţie o constituie faptul că după introducerea obligatorie în selecţia taurilor şi a mamelor de taur a ratei de gestaţie care se manifestă la fiicele acestora, caracterele de reproducţie şi cele de supravieţuire la descendenţi au crescut semnificativ la toate rasele de lapte din USA.
