Ca şi până acum, de altfel. Doar că, după un an de „promisiuni”, ministrul Tabără a dat drumul proiectului de Ordonanţă de Urgenţă care prevede sancţionarea celor care nu-şi igienizează terenurile. Temuta „taxă pe pârloagă” nu-i va speria însă pe cei care deţin sute şi mii de hectare lăsate în voia îmburuienării dar care le aduc bani frumoşi din subvenţia pe suprafaţă.
Conform proiectului Ministerului Agriculturii, proprietarii de terenuri agricole, agricultori sau nu, care nu întreţin în bune condiţii şi nu igienizează terenurile riscă amenzi de 200 lei/ha în primul an, 300 lei/ha în al doilea an şi de 400 lei/ha, începând cu al treilea an consecutiv în care îşi lasă terenurile pârloagă.
La un calcul simplu, la un hectar nelucrat, proprietarul încasează minim 170 de euro pe hectar (dacă va rămâne această sumă pentru 2011), adică peste 710 lei. Scade 200 de lei şi tot rămâne un „profit” frumuşel.
Fără prea mult efort, desigur. Plus că amenda este precedată de somaţie. Deci e timp berechet să mai pui un ban deoparte. Totuşi, vor fi scutiţi de taxa pe pârloagă deţinătorii de terenuri care şi-au pierdut capacitatea de muncă pe caz de boală, de bătrâneţe, forţă majoră sau din alte motive, precum şi cei ale căror terenuri sunt neproductive, degradate şi poluate, calamitate, au destinaţie forestieră, intră în categoria de folosinţă „curţi construcţii” sau se află permanent sub ape.
Şi după experienţa altor legi de pe la noi, la categoria „şi altele” se vor strecura frumuşel şi mulţi alţi beneficiari de „scutire de plată”.
Rămâne totuşi de văzut cât de mult va stârni această taxă conştiinţa proprietarilor şi câţi dintre ei vor purcede la igienizarea terenurilor. Între timp, până să apară taxa cu pricina, Ministrul agriculturii se declară satisfăcut că s-a redus numărul de terenuri nelucrate, cu mai bine de jumătate faţă de anul trecut.
Evident, sub ameninţarea amenzilor ce va să vie… Asta deşi voci la fel de avizate, reclamă dispariţia suprafeţelor arabile din cauza eroziunii solului şi a schimbării destinaţiei agricole în destinaţie speculativ-imobiliară. Ministrul Tabără vorbeşte de avuţia inestimabilă pe care ne-o oferă pământul şi ne îndeamnă să nu cedăm presiunilor de orice fel pentru a ne vinde terenurile.
Corect punct de vedere. Dar ce te faci că acelaşi ministru, care pledează pentru sporirea producţiei agricole, promitea şi măsuri pentru stimularea arendării. Însă, după cum declara Dacian Cioloş, Comisarul european pentru agricultură, ori va fi una, ori alta. Adică ori taxa, ori stimularea. România, fireşte, a ales „bun de plată”!
Tot la noi, după cifrele raportate de Ministrul Agriculturii, străinii au cumpărat în jur de 800 de mii de hectare. La preţuri derizorii. Cert e că în timp ce unii îşi lucrează terenurile, mulţi le-au lăsat pârloagă, speculând mişcările de pe piaţă. Piaţă alimentată, de altfel, de mult prea multă permisivitate în favoarea unor astfel de acţiuni.
Valeriu Tabără ne promite o piaţă funciară normală, cu cadastru şi toate cele. Când şi cum, nu se ştie. Ce se ştie însă e că pământul românesc, din ce în ce mai înstrăinat (la propriu!), bine plătit la hectarul nelucrat dar şi taxat la buruiană, roditor dar şi privat de multe investiţii, rămâne un tărâm al paradoxurilor. Norocul nostru că (încă) mai avem agricultură!
