Principalii dăunători ai rapiţei, care produc daune toamna, sunt „puricii” şi larvele viespii rapiţei. Pe măsură ce seceta şi căldura persistă şi se accentuează, atacul acestor dăunători este tot mai intens şi mai păgubos.

ATACUL PURICILOR

Seceta şi rotaţia simplă grâu-rapiţă a sporit rezerva dăunătorului

Categoria „puricilor” cuprinde genurile:

• Phylotreta, cu speciile: Phylotreta atra – dominantă – (puricele negru al verzei, puricele de pământ sau puricele cruciferelor); Phylotreta nigriceps (puricele negru al cruciferelor); Phylotreta nemorum (puricele vărgat al verzei) sau Phylotreta undulata (puricele undulat al verzei).

Toate speciile au o generaţie pe an şi iernează ca adult în resturile vegetale din câmp, sub frunzarul din păduri/livezi sau sub bulgării de pământ. Adulţii hibernanţi apar în luna aprilie, fiind foarte activi în zilele însorite şi călduroase. După hrănirea de maturaţie timp de 15-20 de zile are loc copulaţia şi depunerea pontei în apropierea plantelor, în stratul superficial al solului.

Larvele eclozate consumă rădăcinile plantelor, iar după 20-30 de zile se transformă în pupă. Stadiul pupal durează 10-15 zile, după care apar adulţii noii generaţii care, de regulă, rămân în diapauză până în toamnă.

• Psylliodes cu specia Psylliodes chrysocephala (puricele de pământ, puricele mare sau puricele cruciferelor) prezintă o generaţie pe an şi iernează sub formă de ouă sau larve în diferite stadii de dezvoltare, aflate în sol. În iernile blânde, larvele pot pătrunde în vârful lăstarilor plantei.

În aprilie-mai larvele se împupează, adulţii noii generaţii apar în luna iunie-iulie şi rămân în diapauză estivală, până la începutul lunii septembrie, ceea ce coincide cu perioada de răsărire a plantelor de rapiţă. Perioada de hrănire a adulţilor în toamnă durează 10-15 zile. Ponta e depusă în apropierea plantelor, la 1-2 cm adâncime în sol.

Mod de dăunare: Atacul diferitelor specii de purici este foarte periculos între faza de răsărit şi cea de trei frunze. După această fază, atacul continuă, dar fără importanţă economică. Frunzele atacate de adulţii genului Phylotreta prezintă o ciuruire caracteristică. Cu cât vremea este mai secetoasă, cu atât daunele sunt mai mari.

La atacul adulţilor de Psylliodes chrysocephala frunzele prezintă goluri mari, neregulate, care în unele cazuri se pot uni, lăsând intacte numai nervurile.

Puricii sunt semnalaţi şi pe alte specii de crucifere spontane (buruieni din culturile de grâu), de aceea e foarte importantă rotaţia rapiţei. În multe zone se face o rotaţie simplă grâu-rapiţă – total contraindicată, deoarece a dus la creşterea rezervei acestui dăunător. Rapiţa ar trebui să revină pe aceeaşi solă abia după câţiva ani.

VIESPEA RAPIŢEI

Atenţie la atacul larvelor generaţiei a doua
Viespea rapiţei (Athalia rosae sau Athalia colibri) prezintă două generaţii pe an şi iernează ca larvă complet dezvoltată într-un cocon de mătase la adâncimea de 5-10 cm în sol. Adulţii nu dăunează.

Primăvara larvele se transformă în pupe, adulţii din generaţia hibernantă apărând în aprilie-mai. După o perioadă scurtă de hrănire are loc depunerea pontei. O femelă depune 200-300 de ouă, câte 1-2 sub epiderma frunzelor. Larvele apar după 6-10 zile, în funcţie de condiţiile meteorologice, năpârlesc de 5 ori, trecând prin 6 stadii larvare, durata unui stadiu larvar fiind cuprins între 12 şi 20 de zile.

Adulţii generaţiei I apar la sfârşitul lunii iulie-începutul lunii august iar larvele generaţiei a II-a se dezvoltă în perioada august-septembrie, ceea ce coincide cu primele faze de vegetaţie ale plantelor de rapiţă. La începutul lunii septembrie, larvele ajung la completa dezvoltare şi se retrag în sol pentru iernare.

Mod de dăunare: pentru rapiţă, cele mai periculoase sunt larvele generaţiei a doua. În primul stadiu de dezvoltare, dăunătorul minează parenchimul frunzelor dintre cele două epiderme. În stadii mai avansate, larvele rod frunzele formând goluri rotunde sau ovale, apoi consumă frunzele până la scheletuire.

La o temperatură de 20 °C, larvele consumă într-o zi de două ori mai multă hrană decât masa larvei. În ultimii doi ani, s-au înregistrat multe zile de septembrie cu temperaturi de 30 °C sau chiar mai mari. În caz de atac puternic, frunzele se pot usca în totalitate. Având în vedere că larvele sunt foarte vorace, este important să asigurăm măsurile de protecţie conform tehnologiei de cultură a rapiţei.

FLUTURELE ALB AL VERZEI

Un nou dăunător problemă
Anul trecut, din cauza condiţiilor climatice, în multe zone din sudul ţării plantele de rapiţă au fost atacate de larvele fluturelui alb al verzei (Pieris brassicae), specie care nu era considerată un dăunător problemă la rapiţă în perioada de toamnă, aşa cum se întâmplă cu puricii sau larvele viespii rapiţei.

Toamna aceasta e posibil să avem din nou probleme cu acest dăunător. Adultul se recunoaşte uşor, are lungimea de circa 20 mm şi anvergura aripilor de 50-65 mm, femela fiind mai mică decât masculul.

Larvele au corpul de 40-50 mm de culoare galbenă în primul stadiu de dezvoltare şi cenuşiu-deschisă la completa dezvoltare. Prezintă benzi longitudinale de culoare galbenă, cea dorsală fiind mai îngustă şi cele mediane mai late. Insecta prezintă 2-3 generaţii pe an, iernând în stadiul de pupă.

Mod de dăunare: pentru rapiţă, cele mai periculoase sunt larvele ultimei generaţii, care atacă în toamnă şi consumă aparatul foliar al plantelor. În primele două stadii de dezvoltare, când se găsesc grupate pe partea inferioară a frunzelor, larvele consumă parenchiumul şi epiderma inferioară, iar în următoarele stadii de dezvoltare consumă limbul foliar începând de la margine, până la scheletuirea completă. Plantele atacate pot înregistra întârzieri în vegetaţie, nefiind pregătite pentru iarnă.

Emil GEORGESCU,
INCDA Fundulea

INFO

TRATAMENT
Prevenire şi combatere

Se impune efectuarea corectă a tratamentului seminţelor cu produse avizate, precum şi respectarea tuturor verigilor tehnologice, pentru a avea o răsărire uniformă. În primele stadii de dezvoltare, plantele trebuie să fie viguroase. Cu cât planta răsare mai greu şi e mai slab dezvoltată, cu atât şi atacul dăunătorilor în perioada de toamnă va fi mai mare. Câteva dintre produsele omologate pentru tratamentul seminţei la rapiţă împotriva puricilor sunt: Chinook 200 FS (20 l/tonă), Modesto 480 FS (12,5 l/tonă), Cruiser OSR (15 l/tonă), Nuprid 600 FS (6 l/tonă) etc.

Toamna, după răsărirea plantelor, dacă nivelul dăunătorilor depăşeşte pragul economic de dăunare se intervine cu un tratament în vegetaţie pentru stoparea atacului. Pentru viespea rapiţei, PED-ul este de 2-3 larve/plantă, în timp ce pentru larvele fluturelui alb al verzei, PED-ul este de 2-3 larve/m2.
Produsele omologate pentru combaterea în vegetaţie a viespii rapiţei sunt: Actara 25 WG (0,07 kg/ha),

Decis Mega 50 EW (0,15 l/ha), Karate Zeon 5 CS (0,15 l/ha), Kaiso Sorbie 5 WG (0,15 kg/ha), Mospilan 20 SG (0,15 kg/ha), Proteus OD 110 (0,35 l/ha), Warrant 700 WG (0,08 kg/ha) etc.
Produsele folosite pentru combaterea în vegetaţie a larvelor viespii rapiţei au efect şi asupra larvelor fluturelui alb al verzei (Pieris brassicae).