Anul acesta avem parte de o toamnă mai tristă, din cauza recoltelor diminuate de secetă, cu mari dificultăţi la pregătirea terenului pentru semănatul culturilor de toamnă. Pentru oamenii ogoarelor a sosit momentul unui nou început, oricât de greu ar fi.

Înarmaţi cu încredere, cu priceperea şi cu dârzenia dovedite de-a lungul vremurilor, pornim din nou la drum, cu capul sus şi mânecile suflecate.

Încheierea grabnică a recoltării florii soarelui

Suprafaţa semănată cu floarea soarelui, în acest an, a fost deosebit de mare, aproape dublă faţă de cât ar fi trebuit să fie pentru a reveni pe acelaşi loc numai după 4-7 ani, respectând astfel rotaţia culturilor.

Cauzele sunt cunoscute, începând cu faptul că rapiţa a fost compromisă de seceta din toamna trecută şi din cauza iernii grele care a urmat. Apoi, suprafaţa cultivată cu floare a crescut datorită preţului de vânzare mai avantajos şi siguranţei privind valorificarea recoltei etc.

Astfel, în primăvară semănatul s-a prelungit mult, în unele zone până la sfârşitul lunii mai. De aceea, coacerea s-a produs eşalonat, iar acum avem suprafeţe recoltate deja, dar şi parcele pe care cultura abia ajunge la maturitate.

Încheierea grabnică a recoltării este impusă atât de pericolul mare de scuturare care ar putea creşte pierderile la recoltare, dar şi de necesitatea eliberării grabnice a terenului în vederea pregătirilor pentru semănatul grâului în perioada optimă, cultură care ar trebui să ocupe cele mai mari suprafeţe semănate în această toamnă.

Semănatul cerealelor păioase

Pregătirea terenului. Seceta cumplită care a înjumătăţit recoltele din acest an îşi prelungeşte influenţa negativă şi asupra recoltelor din anul viitor. Astfel, pe suprafeţe mari, de ordinul a sute de mii de hectare, pregătirea terenului pentru culturile de toamnă reprezintă o grea problemă: pământul uscat nu poate fi arat, deoarece bulgării care ar rezulta n-ar putea fi mărunţiţi prin lucrări ulterioare.

În aceste situaţii, lucrarea solului trebuie să fie superficială, pe o adâncime de 10-15 cm, fără întoarcerea brazdei, ceea ce face posibilă pregătirea unui pat germinativ bun.

Rezultatele sunt cu atât mai bune, cu cât în anul precedent arătura s-a efectuat mai adânc. Succes la pregătirea terenului vor avea cei care dispun de o dotare tehnică corespunzătoare, cu ajutorul căreia la o singură trecere vor realiza afânarea şi buna mărunţire a solului, în paralel cu fertilizarea şi chiar semănatul culturii. Cei care nu dispun de astfel de utilaje trebuie să recurgă la treceri repetate cu grapele cu discuri, ceea ce înseamnă consum ridicat de carburant şi întârzierea semănatului.

Fertilizarea din toamnă, înainte de semănat, este obligatorie pentru toate cerealele de toamnă. Deşi cea mai mare cantitate de elemente nutritive (consumul maxim) are loc în primăvară la formarea spicului şi până la definitivarea tuturor elementelor florale, lipsa acestora încă din toamnă nu mai poate fi compensată prin intervenţii ulterioare. De aceea, acum trebuie să se aplice circa jumătate din doza de îngrăşăminte cu azot şi întreaga cantitate de îngrăşăminte cu fosfor şi potasiu.

Volumul total al îngrăşămintelor care se aplică depinde de factori precum: tipul de sol, planta premergătoare, nivelul planificat al recoltei, soiul cultivat, îngrăşămintele aplicate în anul anterior etc.
Ce soiuri folosim la semănat? Pentru a fi admisă la semănat, sămânţa trebuie să aparţină unui soi adaptat condiţiilor pedoclimatice specifice zonei în care urmează să fie însămânţată.

Alegerea greşită a soiului nu mai poate fi corectată pe parcursul întregului an, indiferent de tehnologia aplicată. La alegerea soiurilor trebuie să consultaţi specialiştii din staţiunile de cercetare sau din universităţile agricole apropiate.

În prezent, în ţara noastră se comercializează peste 100 de soiuri, iar unele dintre acestea nici nu au fost verificate în culturile de concurs din reţeaua de omologare din ţară şi nici nu sunt cuprinse în Catalogul oficial al soiurilor omologate pentru cultură în România. Fiecare cultivator, mai mic sau mai mare, este bine să folosească 3-4 soiuri diferite în ceea ce priveşte perioada de vegetaţie şi rezistenţa la factorii climatici.

După alegerea soului trebuie verificată alegerea seminţei sub aspectul valorii biologice şi al stării de sănătate, elemente care rezultă din buletinul de analiză ce însoţeşte fiecare lot de sămânţă.

Tratarea seminţelor împotriva bolilor şi a dăunătorilor este obligatorie. Dozele mici de substanţe care se folosesc la aceste tratamente nu poluează şi sunt economice şi de foarte mare eficienţă.

• La orz şi orzoaică tratamentele asigură protecţie împotriva tăciunelui zburător şi sfâşierii frunzelor, dintre boli, iar dintre dăunători, împotriva viermilor sârmă, gândacului ghebos şi pentru prevenirea atacului de afide din toamnă. Cele mai eficiente produse pentru protecţie împotriva bolilor sunt: Vitavax, Vincit, Amiral, Artemis, Kripto, Orius, Premise, Raxil etc., iar împotriva dăunătorilor: Signal, Dalila, Gaucho, Imidaseed, Cruiser şi Force.

• La grâu, tratarea seminţelor pentru protecţie împotriva bolilor se face cu una dintre următoarele substanţe: Vitavax, Vincit, Amiral, Artemis, Kripto, Orius, Premise, Raxil, Celest etc., iar împotriva dăunătorilor se utilizează aceleaşi insecticide menţionate la orz şi la orzoaică.
Reuşita lucrării depinde de respectarea dozelor şi a tuturor instrucţiunilor care însoţesc produsele.

Normele de protecţie a muncii şi a mediului sunt obligatorii.
Perioada semănatului, densitatea şi adâncimea de semănat, în condiţiile din toamna acestui an:

• Pentru orz şi orzoaică, în funcţie de zonă, semănatul se desfăşoară între 15 septembrie şi 10-15 octombrie, pentru ca plantele să intre în iarnă bine înrădăcinate şi călite. Semănatul mai timpuriu determină o dezvoltare prea puternică până la intrarea în iarnă, favorizând atacul de făinare, septorioză şi viroze (dacă apare şi un atac de afide), iar întârzierea însămânţării conduce la scăderea rezistenţei la ger.

Densitatea de semănat în condiţiile solului uscat este de 500-600 boabe germinabile/mp, adâncimea de semănat se măreşte la 5 cm, şi nu mai adânc, deoarece germinaţia este bipolară iar, ca atare, puterea de străbatere este mai redusă.

• Semănatul grâului începe când temperatura aerului scade la 13-15 °C, ceea ce corespunde calendaristic, în anii normali din punct de vedere climatic, cu ultima decadă a lunii septembrie – pentru Câmpia Transilvaniei şi zonele colinare ale ţării – şi se încheie în prima parte a decadei a doua din octombrie. În regiunile de câmpie perioada optimă de semănat este în primele două decade ale lunii octombrie.

Densitatea de semănat în condiţii de sol uscat, pentru soiurile actuale cu capacitate mică de înfrăţire este de 600-650 boabe germinabile la mp, iar adâncimea de semănat este de 6-7 cm, la soiurile cu coleoptil lung.

• Pentru triticale, în zonele mai reci semănatul începe după 15 septembrie. Densitatea la semănat este de 500 boabe germinabile/mp, iar adâncimea de semănat este de 6-8 cm.

• Secara se seamănă cu 10 zile înaintea grâului, altfel nu mai înfrăţeşte, iar la intrarea în iarnă trebuie să fie bine înfrăţită. În anii cu sol uscat densitatea de semănat este de 500-600 boabe germinabile la mp, iar adâncimea de semănat este de 4-5 cm.

Declanşarea recoltării porumbului şi a soiei

Seceta a grăbit în acest an ajungerea la maturitate a hibrizilor timpurii şi mijlocii de porumb, astfel că recoltarea acestora este devansată cu circa două săptămâni. Recoltele sunt pe jumătate, faţă de cele obţinute în anii normali, ştiuleţii au dimensiuni mai mici, gradul de acoperire al rahisului cu boabe este deficitar, masa boabelor este redusă. În aceste condiţii, randamentul de boabe este mult diminuat.
În aceeaşi situaţie se găseşte şi soia. Soiurile timpurii şi mijlocii şi-au încheiat vegetaţia.

Recoltarea cu combina este dificilă deoarece, în condiţii de secetă, internodiile tulpinii au rămas mai scurte, iar inserţia primului etaj de păstăi este joasă. În consecinţă, tăierea plantelor trebuie să se realizeze cât mai jos posibil. Recoltele prognozate sunt modeste, multe dintre flori au avortat din cauza temperaturilor ridicate şi chiar păstăile în formare s-au uscat.

Eliberarea terenului mai devreme va permite ca aceste suprafeţe să fie folosite pentru culturile de toamnă, cu condiţia să vină ploile şi rezerva de apă din sol să se refacă.

CULTIVĂM GRÂU ÎN MONOCULTURĂ?

În anii secetoşi, când folosirea plantelor cu recoltare târzie ca premergătoare pentru grâu este dificilă, din cauza condiţiilor grele de efectuare a lucrărilor solului, se recurge la succesiunea de grâu după grâu. În cazul monoculturii, pe lângă aplicarea raţională a îngrăşămintelor, trebuie acordată mai multă atenţie prevenirii, monitorizării şi combaterii bolilor şi dăunătorilor specifici.

Frecvente în monocultură sunt bolile rădăcinilor şi a bazei paiului (îngenuncherea, rizoctonioza şi albirea spicelor). De asemenea, monocultura accentuează bolile frunzelor (septorioza, făinarea), iar dacă anul următor este umed, după formarea spicelor se poate instala fuzarioza. La acestea se adaugă dăunătorii (cum sunt gândacul ghebos, viermii sârmă şi ploşniţele cerealelor), a căror frecvenţă de apariţie creşte.

ŞTIAŢI CĂ…

… pentru a avea o răsărire bună şi culturi reuşite, sămânţa utilizată la semănat trebuie să îndeplinească anumite condiţii obligatorii:

• să aparţină unui soi adaptat condiţiilor pedoclimatice din zona în care se cultivă;
• puritatea fizică minimă la grâu să fie peste 98%, iar la orz, orzoaică şi triticale, de peste 97%;
• germinaţia minimă la grâu şi la orz să fie de peste 90%, iar la triticale, de peste 85%;
• sămânţa să fie mare cu MMB (masa a 1000 de boabe) caracteristică fiecărui soi;
• să fie sănătoasă şi tratată împotriva bolilor şi a dăunătorilor;
• semănatul să se realizeze în perioada optimă pentru fiecare zonă pedoclimatică, devansarea sau întârzierea conduce la importante pierderi de recoltă;
• densitatea (desimea) de semănat (numărul de seminţe la mp) să se coreleze cu particularităţile biologice ale soiului, starea de umiditate a solului, perioada în care se seamănă şi nivelul de fertilizare ce poate fi asigurat;
• respectarea adâncimii de semănat în funcţie de: puterea de străbatere a seminţelor, lungimea coleoptilului, gradul de mărunţire al solului şi starea de umiditate a stratului de sol în care se încorporează sămânţa.