Perspectiva recoltelor la culturile de primăvară este umbrită de prognoza de secetă excesivă din luna iulie, perioadă în care aceste specii de cultură parcurg fazele de vegetaţie cele mai critice privind necesarul de apă.

La grâu, recoltarea se face cu multă dificultate, cuantumul pierderilor fiind proporţional cu gradul de calamitate. Nivelul şi calitatea recoltelor a plusat acolo unde s-a intrat la recoltare imediat ce umiditatea boabelor a ajuns sub 17-18% sau unde recoltarea s-a făcut într-un singur sens, adică în inversul direcţiei de cădere a plantelor. Recolta optimă depinde şi de performanţele combinelor şi de gradul de calificare a personalului care efectuează lucrarea.

Pe lângă inundarea şi culcarea lanulului, excesul de precipitaţii de la finele lunii iunie a atras după sine şi deprecierea calităţii boabelor prin intensificarea atacului de boli şi prin încolţirea în spic la unele soiuri.

În toate zonele de cultură, bătălia punerii la adăpost a pâinii trebuie să se desfăşoare cu întreaga capacitate de care dispune fiecare fermier. Imediat după recoltare, boabele se usucă până la umiditatea de 14%. Multă atenţie trebuie acordată loturilor semincere, care se recoltează la maturitatea deplină a boabelor, apoi trebuie supuse imediat proceselor de condiţionare şi de uscare.

Campania de recoltare continuă

Triticalele cultivate pentru boabe se recoltează la începutul coacerii depline a boabelor, înainte ca umiditatea acestora să scadă sub 16%. Recoltarea peste această fază se soldează cu pierderi ca urmare a sensibilităţii la scuturare şi la încolţirea boabelor.
Atenţie trebuie acordată reglării corecte a combinei, deoarece boabele sunt sensibile la fisurare.

Recoltarea secarei se face cu circa 10-12 zile mai timpuriu decât la grâu. La secară nu există pericolul încolţirii boabelor în spic, deoarece repausul germinativ la această specie este mai lung decât la grâu.

Recoltarea se face când umiditatea boabelor scade sub 15%. Dacă se recoltează mai timpuriu, se obţin boabe zbârcite, iar dacă se întârzie, pericolul de scuturare este mare din cauza boabelor care sunt protejate de palee doar pe 2/3 din lungime.

Datorită înălţimii mai mari a taliei plantelor, uneori se impune a lucra cu o lăţime mai mică a brazdei şi lăsarea unei înălţimi mai mari a miriştei.

Recoltarea leguminoaselor pentru boabe (mazăre, linte şi năut) este cea mai dificilă lucrare din tehnologia de cultivare a acestor plante, din cauza: coacerii eşalonate a boabelor şi a păstăilor, dehiscenţei păstăilor, scuturării uşoare a boabelor, spargerii boabelor la treierat şi portului culcat al tulpinilor la maturitate.

• La mazăre, soiurile de tip afila – tulpinile rămân erecte la maturitate – permit recoltarea directă din lan cu combina. La celelalte soiuri, momentul optim de recoltare coincide cu îngălbenirea plantelor şi a peste 75% din păstăi. După recoltare, umiditatea boabelor se reduce sub 14%, iar după condiţionare, boabele se tratează, prin gazare, împotriva atacului de gărgăriţă, lucrare care trebuie efectuată cu respectarea normelor de protecţie a muncii.

• La linte, eşalonarea coacerii este mai mică decât la mazăre. Recoltarea se execută când păstăile din treimea inferioară a plantei sunt galbene, când seminţele sunt tari, iar păstăile de la mijloc sunt galbene cu seminţe încă verzi.
Recoltarea cu pierderi mici se face în două etape: în prima etapă se procedează la tăierea plantelor cu cositori, după care urmează uscarea în poloage şi treierarea direct din câmp cu combina.

• La năut, recoltarea este facilă datorită coacerii uniforme, portului erect al plantelor şi  indehiscenţei păstăilor. În aceste condiţii, recoltarea se execută direct din lan, cu combina şi cu echipamentul de recoltare folosit la cerealele păioase.

Pregătirea terenului pentru producţiile anului 2014

Eliberarea terenului şi prelucrarea solului (scarificare, arături de vară) sunt lucrări importante pentru culturile care urmează a se semăna.

Sub brazdă, odată cu efectuarea lucrărilor solului, se introduc îngrăşămintele cu fosfor şi cele cu potasiu pentru cultura viitoare, deoarece aceşti fertilizanţi au un grad de solubilitate redus. În funcţie de planta care urmează, doza de îngrăşăminte cu fosfor variază între 60 şi 80 kg s.a./ha, iar doza de îngrăşăminte cu potasiu variază între 40 şi 100 kg.s.a./ha. Pe terenurile unde în acest an agricol s-au aplicat îngrăşăminte organice, nivelul dozelor de îngrăşăminte cu fosfor şi cu potasiu va fi cel minim.

Pe solurile acide din zonele colinare, pe lângă îngrăşăminte, se vor aplica şi 2-4 tone/ha amendamente cu calciu, care prin neutralizarea acidităţii, însănătoşesc aceste soluri, reduc toxicitatea ionilor de fier şi de aluminiu şi măresc gradul de valorificare a îngrăşămintelor chimice aplicate.

Cu cât aceste lucrări se execută mai devreme, în special pentru culturile care se vor semăna în toamnă, patul germinativ se va putea pregăti în mai bune condiţii, răsărirea pe aceste suprafeţe va fi mai uniformă şi rezistenţa plantelor la iernare, mai bună.

Irigaţiile sunt viitorul în cultura mare

Luna iulie este prognozată de meteorologi a fi deosebit de caldă şi de secetoasă. Acum, culturile cu recoltare în toamnă (porumb, soia, floarea soarelui, sfeclă de zahăr ş.a.) parcurg faze de vegetaţie deosebit de importante, hotărâtoare pentru nivelul recoltei viitoare, faze considerate critice, deoarece trebuie asigurată apa. Ca atare, cu tot preţul ridicat al acestei lucrări, investiţiile se vor regăsi sub forma beneficiilor la momentul recoltării. În consecinţă, întreaga reţea de irigaţii trebuie folosită cu raţional şi, deci, eficient.

ŞTIAŢI CĂ…

Încolţirea boabelor de grâu în spic, în verile ploioase, este cauzată de repausul germinativ scurt la unele soiuri, determinat de:
– tegumentul seminal prea subţire;
– prezenţa unor substanţe care reduc la minim activitatea enzimatică din bob.
Consecinţele fenomenului sunt deprecierea calităţii de panificaţie a boabelor.

NU ARDEŢI MIRIŞTILE!

Arderea miriştilor este pedepsită prin lege şi dăunează pământului şi mediului. Cei care practică această metodă de eliberare a parcelelor, crezând că este mai „economică”, deoarece distruge dăunătorii şi bolile, nu se gândesc că temperatura ridicată a miriştei aprinse distruge milioanele de microorganisme care trăiesc în fiecare gram de sol, microorganisme care lucrează în mod gratuit la sporirea fertilităţii solului şi, prin aceasta, la creşterea recoltelor agricole. În acelaşi timp, extinderea focului poate deveni imprevizibilă şi să cuprindă parcelele vecine, punând în pericol şi traficul rutier prin perdeaua de fum degajată.