În acest an, din cauza condițiilor climatice atipice, determinarea stării de vegetație a culturilor semănate în toamnă se impune a fi efectuată pe întreaga suprafață, fiind diferențe importante de la o parcelă la alta.

Temperaturile din ultima lună a anului trecut și din prima parte a lunii ianuarie au determinat avansarea exagerată în vegetație, atât a rapiței de toamnă, cât și a cerealelor de toamnă, precum și decălirea plantelor și sensibilizarea acestora la îngheț. Apoi, temperaturile scăzute apărute în ultima decadă a lunii ianuarie au surprins plantele mai puțin pregătite și fără strat acoperitor de zăpadă. La astfel de temperaturi, culturile nu ar fi avut de suferit dacă erau bine călite.

Zăpada căzută în strat consistent în județele din sudul și din estul țării a fost spulberată de vântul puternic pe mari suprafețe, cu precădere acolo unde în ultimele decenii perdelele de protecție au fost tăiate, fapt care a afectat atât terenurile agricole, cât și șoselele și căile ferate, care au fost întroienite. Parazăpezile au dispărut în ultimii ani, nu se știe pe unde.

Pentru a cunoaște din vreme situația culturilor și pentru a lua măsurile ce se impun, este necesară ridicarea de monoliți din fiecare parcelă semănată, imediat ce-i posibil, și examinarea atentă a acestora, conform metodologiei specifice.

Îngrășământul potrivit, la momentul optim

La fertilizarea culturilor de toamnă se va ține cont de momentul optim de aplicare, de tipul îngrășământului folosit, de doza aplicată, de fertilizanții administrați în toamnă și de starea de fertilitate a solului.

Fertilizarea cu azot a culturilor de toamnă (grâu, orz, orzoaică, triticale, secară și rapiță), devreme, pe teren încă înghețat sau chiar acoperit cu zăpadă, este o măsură tehnologică obligatorie pentru culturile mai rare sau pe cele semănate târziu și neînfrățite. Având în vedere că 1 kg de azot substanță activă aplicat atunci când trebuie poate să aducă un plus de 15-25 kg de boabe, la un calcul simplu aflăm cât ne costă îngrășământul și care sunt cheltuielile de aplicare și, deci, care va fi valoarea sporului de recoltă obținut.

Din experiența ultimilor ani, am observat că regenerarea plantelor, respectiv creșterea activă a acestora, începe încă din luna februarie, odată cu dezghețarea solului. În această perioadă, un rol important îl are rezerva de azot acumulată în plantă, dar și cea din sol. Cu cât culturile sunt mai slăbite, cum sunt cele semănate foarte târziu, cu atât mai mult se impune aplicarea mai timpurie a îngrășămintelor cu azot.

Culturile care au intrat în iarnă bine înfrățite se vor fertiliza cu azot mai târziu, prevenindu-se astfel căderea plantelor, formarea unui număr mare de frați – care vor rămâne frați de poală sterili – și sensibilizarea plantelor la boli.

În funcție de starea culturilor, de conținutul de azot din sol, de planta premergătoare, de starea de aprovizionare a solului cu apă și de prognoza vremii, se vor aplica doze de 50-100 kg azot s.a., astfel încât doza totală de azot aplicată în toamnă și cea din această perioadă să ajungă la 140-180 kg/ha s.a. la grâu, 120-140 kg/ha s.a. la orz pentru boabe, 60-80 kg/ha s.a. la orzoaică și 120-160 kg/ha la rapiță.

În zonele de deal, pe solurile cu reacție acidă, dintre îngrășămintele cu azot se va folosi nitrocalcarul, iar pe solurile sărăturate se va utiliza sulfatul de amoniu. Azotatul de amoniu aduce cele mai mari sporuri de recoltă pe solurile cu reacție neutră, până la slab acidă, respectiv slab alcalină. Aplicarea azotatului de amoniu pe solurile cu reacție puternic acidă face mai mult rău decât bine, deoarece le mărește aciditatea, fapt care se va constata mai târziu, prin luna aprilie, când plantele își pierd perișorii radiculari, se ofilesc și mor. Pe solurile acide și slab acide, ureea este mai eficientă decât azotatul de amoniu.

Reziduurile provenite de la fabricile de îngrășăminte se pot folosi la fertilizarea culturilor de toamnă și în această perioadă. Aceste amendamente conțin 2-7% azot rezidual, element ce va fi valorificat de plante, în timp ce calciul din compoziția amendamentelor va fi utilizat de plantele care urmează în rotație.

Dacă de exemplu folosiți 2 t/ha de carbonat de calciu cu 5% azot rezidual, înseamnă că ați aplicat 100 kg azot s.a., cantitate care o să vă aducă un plus de recoltă de 1.500-3.000 kg/ha. În faza de vegetație a culturilor specifică acestei perioade, carbonatul de calciu cu azot rezidual poate fi aplicat la toate speciile de toamnă.

Aplicarea în primăvară a îngrășămintelor complexe în culturile de toamnă nu este motivată decât acolo unde nu s-au aplicat în toamnă îngrășăminte cu fosfor. În aceste situații se vor folosi îngrășăminte cu un raport de 2-3 la 1 în favoarea azotului.

Aprovizionarea cu semințe

Achiziția semințelor pentru semănatul culturilor din prima epocă se face din timp, deoarece la sfârșitul lunii februarie – începutul lunii martie se seamănă culturile care au temperatura minimă de germinație de 1-5°C: grâul, secara, triticalele, orzul și orzoaica de primăvară, ovăzul, mazărea, lintea, năutul, bobul, lupinul, muștarul, macul, anasonul, chimionul, șofrănelul ș.a.

Alegerea corectă a soiului sau a hibridului potrivit pentru zona în care se va cultiva reprezintă prima condiție pentru a avea recolte bune. Este bine să folosim numai semințe din soiuri și hibrizi zonați pentru arealul de referință. În felul acesta vă feriți de necazuri ulterioare privind rezistența la boli, la dăunători, la secetă, la arșiță etc.

Cumpărați numai sămânță din unități autorizate, livrată în saci plombați și etichetați, cu buletin de analiză pe care să se specifice: anul recoltării, producătorul seminței, categoria biologică, germinația, puritatea, masa a 1000 de boabe, starea fitosanitară, dacă a fost tratată și cu ce substanțe. În caz contrar, vă expuneți la multe necazuri.

Cei care folosesc sămânță din recolta proprie, după condiționarea acesteia, trebuie să ridice probe din toate straturile vracului și să le trimită la Inspectoratul județean de controlul semințelor, pentru a fi analizate cu privire la puritatea fizică, germinația, masa a 1000 boabe și starea fitosanitară. Pe baza buletinului emis de inspectorat, dacă lotul este admis, se vor efectua calculele referitoare la cantitatea de sămânță necesară la hectar.

Controlul produselor depozitatate se va efectua la toate produsele, săptămânal, verificând starea fitosanitară a acestora.

ȘTIAȚI CĂ…

• Rezistența plantelor la temperaturile scăzute din cursul iernii diferă de la specie la specie și de la soi la soi, fiind influențată de faza de vegetație și de condițiile de mediu, în special de prezența și de grosimea stratului de zăpadă;
– soiurile de grâu de toamnă, bine călite, rezistă la temperaturi de -15°C…- 20°C, înregistrate la nivelul nodului de înfrățire;
– soiurile de orz rezistă până la -15°C…-17°C;
– soiurile de secară și de triticale au rezistență mai mare, până la -20°C…- 25°C;
– soiurile și hibrizii actuali de rapiță rezistă la -12°C…-15°C;

• Soiurile autohtone, create la stațiunile de cercetare din țară, sunt mai rezistente decât soiurile importate din țări cu condiții climatice diferite față de cele de la noi;

• Plantele din parcelele unde în toamnă s-au aplicat îngrășăminte cu fosfor și cu potasiu au o rezistență mai bună la îngheț comparativ cu cele din parcelele fertilizate unilateral cu azot;

• Nu uitați! Perdelele forestiere de protecție din jurul localităților, cât și cele aflate de-a lungul șoselelor și a căilor ferate vă feresc iarna de înzăpeziri și vara de secetă și de arșiță. Plantați în primăvara aceasta cât mai multe perdele de protecție, pentru a vă face viața mai bună. Cereți în acest sens sprijinul organelor de decizie.

PREÎNCOLȚIREA TUBERCULILOR DE CARTOFI

Înainte de a planta tuberculii de cartof destinați culturilor pentru consumul extratimpuriu și timpuriu, se execută preîncolțirea acestora. Operațiile încep cu 30-40 zile înainte de plantare și constau în:

– tratarea tuberculilor, pentru a preveni infecțiile ulterioare, cu formalină 0,5% (1 litru de formalină cu concentrație de 40%, la 80 litri apă), prin scufundarea sacilor sau a coșurilor cu cartofi, timp de 5 minute, după care se acoperă cu prelate timp de 2 ore;

– preîncolțirea tuberculilor așezați în grămezi de cca. 40 cm înălțime la întuneric, la temperatura de 15-18°C, până la apariția colților, vizibili sub forma unor mici pete albe de 1-2 mm;

– încolțirea propriu-zisă, timp de 20-25 zile, se face la lumină, pe rafturi sau în lădițe, la temperatura de 12-18°C ziua și 10-12°C noaptea, până când colții ajung la o lungime de 1,5-2 cm și capătă culoarea caracteristică.

De-a lungul întregii perioade se asigură aerisirea încăperilor și se elimină tuberculii care emit colți „filoși”, ceea ce ar însemna că materialul este degenerat.