Recoltarea cerealelor păioase și a rapiței pentru ulei la momentul potrivit a fost perturbată în multe zone, deoarece precipitațiile căzute nu au permis intrarea combinelor în lanurile ajunse la coacere deplină. Pe mari suprafețe s-a produs căderea plantelor, ceea ce a îngreunat recoltarea și a intensificat pierderile, iar acolo unde fenomenul s-a produs mai devreme, înainte de definitivarea umplerii boabelor, se înregistrează importante diminuări ale recoltei.

Nu numai ploile excesive au produs căderea plantelor, la acest fenomen aducându-și contribuția și cultivarea de soiuri necunoscute sub aspectul rezistenței la cădere, fertilizarea greșită doar cu îngrășăminte cu azot, lipsa fosforului din sol, densitățile prea mari ale lanului, ceea ce a redus rezistența tulpinilor.

Clima umedă și mai răcoroasă din ultimele faze ale maturizării boabelor de grâu a influențat negativ și calitatea; conținutul de proteină este mai mic iar boabele au devenit mai făinoase.
Pericolul de boabe încolțite în spic apare la soiurile cu repaus germinal scurt, de aceea atunci când alegem un soi pentru a-l cultiva este necesar să cunoaștem nu numai capacitatea lui de producție, ci și cât mai multe date referitoare la particularitățile biologice ale acestuia. Și în acest an, cei care au cultivat soiuri sensibile la rugini au avut neplăcuta surpriză a unui atac puternic de rugină galbenă, care a atras după sine noi cheltuieli cu tratamentele.

În unele areale din partea de vest a țării nu mai plouat multă vreme, apărând condiții favorabile „șiștăvirii boabelor” (boabele pierd apa, se încrețesc și își reduc greutatea cu 10% dacă fenomenul s-a produs târziu și cu până la 50% dacă fenomenul a apărut mai devreme).

Folosirea fiecărei ore bune de lucru trebuie valorificată în aceste zile pentru a încheia strângerea recoltei și pentru depozitarea ei în bune condiții. La recoltat, atenție deosebită trebuie acordată combinelor din generații mai vechi, care trebuie atent reglate, în concordanță cu starea lanului. Păstrarea semințelor de cereale se face la umiditatea de 13-14%.

Arătura de vară are rostul ei pe unele soluri

Strângerea paielor trebuie să se desfășoare în paralel cu recoltarea, folosind în acest scop diverse tipuri de prese existente în dotare. În cazul în care combinele sunt dotate cu dispozitive pentru tocarea și împrăștierea pe sol a paielor este necesară și fertilizarea imediată cu azot, în vederea bunei descompuneri a acestora. Arderea miriștii după recoltare este strict interzisă prin lege.

Imediat după eliberarea terenului trebuie efectuate lucrările solului. Recomandările multor specialiști privind înlocuirea arăturii cu prelucrarea solului fără întoarcerea brazdei, cu utilaje moderne de mare productivitate, sunt de actualitate. Prin aceasta consumul de motorină se reduce și viteza de lucru crește, două argumente importante pentru fiecare cultivator.

Metoda aceasta dă bune rezultate pe solurile ușoare și mijlocii, curate de buruieni și cu o bună stare fitosanitară. Pe solurile tasate și puternic îmburuienate, cât și pe cele care au o mare rezervă de boli și de dăunători, arătura de vară își păstrează importanța asigurând:

– afânarea solului cu numeroase consecințe favorabile (pătrunderea cu ușurință a aerului, ceea ce mărește conținutul de oxigen necesar microorganismelor; intensifică procesul de nitrificare; fosfatul tricalcic se transformă în compuși solubili; insectele, ciupercile dăunătoare și cuiburile de rozătoare sunt distruse; semințele de buruieni ajung la adâncimi unde, în lipsă de aer, nu mai încolțesc; rizomii și rădăcinile unor buruieni ajung la suprafață, unde îngheață sau se uscă);

– într-un sol arat, apa pătrunde în adâncime și se păstrează vreme îndelungată.
Practica a dovedit că arătura de vară sporește recolta la toate plantele și pe toate tipurile de sol.
Adâncimea de efectuare a arăturii trebuie atent stabilită și prin prisma cheltuielilor ocazionate, deoarece fiecare centimetru care se ridică pe cormana plugului reprezintă circa 130 tone de sol /ha, fapt care mărește consumul de motorină și uzura tractorului. În general, pentru cerealele de toamnă adâncimea este de 18-22 cm, iar pentru plantele cu sistem radicular profund (sfeclă, cartof, floarea soarelui, porumb) adâncimea motivată economic este de 28-30 cm.

Fertilizare echilibrată, prin încorporarea sub brazdă

Odată cu lucrările solului se pot efectua fertilizări cu fosfor și potasiu și aplicarea amendamentelor cu calciu pe solurile acide. Obținerea unor recolte mari se poate face numai în condițiile unei fertilizări echilibrate. Stabilirea corectă a dozelor de îngrășăminte este posibilă dacă se fac analize de sol, pe care însă mulți le consideră prea scumpe; în realitate, însă, cele mai scumpe analize sunt cele neefectuate.

Fertilizarea cu îngrășăminte cu fosfor în doze de 80-100 kg/ha s.a. și cu potasiu în doză de 60-100 kg/ha s.a. trebuie făcută sub arătura de vară sau de toamnă, întrucât aceste îngrășăminte sunt greu solubile. Cultivatorii care se bazează pe faptul că cele două elemente (fosfor și potasiu) sunt asigurate prin aplicarea de îngrășăminte complexe N:P:K, administrate înainte de semănat sau în vegetație, se înșeală. Metoda nu rezolvă însă asigurarea fosforului și a potasiului.

Corectarea reacției acide a solurilor din zona de deal se poate rezolva tot în această perioadă sau în toamnă prin încorporarea sub brazdă a 3-4 tone/ha de amendamente cu calciu. Din păcate, volumul de lucrări din această perioadă este foarte mare, considerent pentru care mulți amână aplicarea amendamentelor până la efectuarea arăturilor de toamnă.

Recoltarea leguminoaselor pentru boabe

• Mazărea pentru boabe este dificil de recoltat din cauza coacerii neuniforme și a căderii la maturitate a plantelor împovărate de greutatea păstăilor. Soiurile de tip ,,afila”, cu frunzele transformate în cârcei, rămân erecte și se coc uniform, fapt ce permite recoltarea directă cu combina. În cultură există și soiuri la care coacerea este neuniformă iar plantele cad ușor la maturitate, motiv pentru care cultura se recoltează în două etape, respectiv plantele sunt smulse sau tăiate cu mașini speciale când 2/3 din păstăi au boabele tari, iar peste câteva zile se treieră cu combina din brazdă.

• Recoltarea lintei trebuie efectuată când păstăile inferioare sunt galbene-brunii, iar cele din mijloc sunt galbene. Maturarea plantelor tăiate sau smulse se realizează în câteva zile, urmând a fi treierate, ca și mazărea, din mers cu combina.

CALENDAR AGRICOL PE SCURT

• Încheierea recoltării la cerealele păioase și la rapița pentru ulei;
• Recoltarea leguminoaselor pentru boabe;
• Eliberarea terenului și efectuarea lucrărilor solului;
• Fertilizarea cu fosfor și cu potasiu și aplicarea amendamentelor cu calciu pe solurile acide;
• Depozitarea produselor din noua recoltă.

ÎNĂLȚIMEA STRATULUI DE DEPOZITARE

La depozitarea produselor din noua recoltă în magaziile fără aerisire activă, înălțimea stratului de depozitare variază astfel:
Cereale:
– la umiditatea semințelor sub 14%, stratul ajunge până la limita admisă de rezistența magaziei;
– la umiditatea de  14,1-15%, până la 2 m;
– la o umiditate de 15,1-16%, până la 1,5 m.
Leguminoase (mazăre, linte, fasole):
– umiditatea sub 13% permite ca înălțimea maximă a stratului să fie de 2 m;
– la 13,1-15% umiditate, înălțimea merge până la 1,5 m;
– la 15,1-17% umiditate, până la 0,5 m.
Tratarea semințelor de leguminoase împotriva gărgăriței, cu sulfură de carbon sau alte produse similare, trebuie făcută imediat după recoltare. Verificați atent etanșarea spațiului și respectați regulile de protecție a muncii.

ȘTIAȚI CĂ…

În luna iulie se culeg numeroase plante medicinale din flora spontană, astfel:
Începutul recoltării la:
Flori – albăstrele, lumânărică, salcâm japonez (boboci florali);
Plantă – cicoare, coada calului, pedicuță, pelin, scai vânăt, șovârv, țintaură;
Frunze – mătrăgună;
Tuberculi – omag;
Rădăcini – păpădie;
Se reia recoltarea rizomilor de stânjenel.
Continuă recoltarea la:
Flori – de arnică și la florile ligulate (floarea soarelui), nemțișori, soc (în zonele mai înalte), sulfină, tei, trifoi alb, trifoi roșu, urzică moartă albă;
Frunze – alun, castan comestibil, frag, frasin, laur, măsălariță, mesteacăn, mur, nalbă mică, nuc, păpădie, pătlagină, plămânărică, podbal, trifoiște de baltă, urzică, zmeur;
Plantă – cimbrișor, coada racului, coada șoricelului, dumbeț, păpădie cu rădăcini, răchitan, rostopască, sulfină, sunătoare, talpa gâștii, tătăneasă, trei frați pătați, troscot, turiță mare, unguraș, urzică, urzică moartă albă, volbură, zămoșiță;
Rizomi – ferigă, pir;
Rădăcini – ipcărige, săpunariță;
Semințe de brândușe, coajă de crușin și codițe de cireș și vișin.