Efectuarea arăturilor de vară, imediat după eliberarea terenului, are o importanță deosebită în acest an, aceste lucrări ale solului fiind necesare pe întreaga suprafață a fermei, dar mai ales pe terenurile tasate de utilajele folosite la recoltare, în condițiile solurilor cu un conținut ridicat de umiditate.

Fertilizarea de bază – încorporarea îngrășămintelor sub arătură

Înainte de a ara terenul, vom aplica îngrășămintele greu solubile cu fosfor și cu potasiu, în doze stabilite în funcție de cerințele culturilor care urmează a fi semănate și de starea de aprovizionare a solurilor cu nutrienți. În general, pentru culturile de grâu și de orz, dozele de fosfor și de potasiu variază între 60 și 120 kg sa/ha.

Aplicarea sub arătura de vară a 20 tone/ha gunoi de grajd, fermentat sau proaspăt, asigură sporuri de recoltă la toate culturile, pe toate tipurile de sol. Pe solurile cu reacție acidă, la care valoarea pH-ului în apă este sub 5,8, se impune încorporarea amendamentelor cu calciu sub arătură, în doze de 3-5 tone/ha. Reamintim că pe solurile acide neamendate, nici îngrășămintele nu sunt bine valorificate. Or, prețul acestora ne obligă să facem tot posibilul pentru a crea condiții bune pentru excelenta lor valorificare.

Adâncimea de executare a arăturilor depinde de particularitățile fizico-chimice ale solului, de starea de umiditate a acestuia și de cerințele plantelor care urmează a fi însămânțate. În general, în solele unde urmează culturi care se seamănă în toamnă, adâncimea de lucru este de 20-25 cm, iar în solele unde urmează culturi de primăvară, adâncimea se va mări până la 30 cm.

Lucrarea solului fără întoarcerea brazdei prezintă multe avantaje, dar numai pe solurile cu textură mijlocie, netasate și în care nu s-a semnalat atac puternic de dăunători și rozătoare.

Sporuri de recoltă pe terenurile scarificate

Scarificarea terenurilor este o lucrare motivată economic pe terenurile grele și pe cele tasate în profunzime, sporul de recoltă adus de această lucrare putând depăși chiar și 30%. Scarificarea asigură drenarea solului, înmagazinarea unei cantități mai mari de apă, pătrunderea aerului și a rădăcinilor plantelor în adâncime și multe alte beneficii.

Eficacitatea lucrării depinde de momentul executării, determinat la rândul lui de starea de umiditate a solului. Umiditatea optimă este cuprinsă între 60 și 90% din intervalul umidității active. Scarificarea solului la o umiditate sub 60% din intervalul umidității active se face cu un consum ridicat de carburanți. Lucrarea nu se recomandă la umidități de peste 90% din intervalul umidității active, deși se realizează cu consum redus de carburanți și viteză sporită de lucru.

Scarificarea aduce cultivatorului multiple avantaje, dintre care amintim: mărește porozitatea solului, distruge hardpanul, îmbunătățește capacitatea de înmagazinare a apei în sol, sporește activitatea biologică a solului ș.a.
Efectuarea corectă a lucrării va avea efecte favorabile asupra culturilor timp de 2-3 ani.

Însămânțările de toamnă

Semănatul rapiței. Fermierii au în vedere acum pregătirea terenului și semănatul rapiței pentru ulei, precum și începutul campaniei de însămânțare la cerealele de toamnă. Datorită multiplelor avantaje financiare pe care le are rapița, suprafața cultivată cu această cultură a crescut în mod imprevizibil, tendință ce se menține și în prezent.

Din acest considerent, reamintim că în rotația culturilor, rapița nu se poate cultiva după soia și floarea soarelui, pentru a preveni atacul de Sclerotinia sclerotiorum, și nu poate reveni pe același teren decât după minim trei ani, iar în caz de atac de Sclerotinia, numai după 7-8 ani. În structura actuală a culturilor din țara noastră, cele mai bune premergătoare pentru rapiță sunt cerealele de toamnă, mazărea, borceagul de toamnă, cartofii de vară și trifoiul roșu după prima coasă.

La stabilirea dozelor de îngrășăminte vom ține seama de consumul specific, și anume: pentru 1000 kg semințe și partea secundară aferentă, rapița consumă 35-55 kg de azot/ha, 20-23 kg/ha de fosfor și 38-65 kg/ha de potasiu. În țara noastră, în general, se aplică 80-180 kg/ha azot, 50-100 kg/ha fosfor și 60-100 kg/ha potasiu. Îngrășămintele cu azot se aplică fracționat, 20-25% din doză se administrează din toamnă, diferența urmând a se aplica în primăvară. Îngrășămintele cu fosfor și cu potasiu se aplică în întregime sub arătura de bază.

Lucrările solului, în funcție de starea terenului la data eliberării de planta premergătoare, trebuie să conducă în final la obținerea unui pat germinativ curat de buruieni, afânat până la adâncimea de 6-8 cm, mărunțit și așezat.
Reușita culturii de rapiță presupune și folosirea preemergentă a erbicidelor antigramineice, dar și aplicarea după semănat a erbicidelor împotriva costreiului din sămânță și a samulastrei de grâu sau de orz.

Însă importantă este alegerea corectă a hibridului sau a soiului cultivat, semănatul în perioada optimă (sfârșit de august – început de septembrie), respectarea desimii specifice fiecărui cultivar, adaptată la condițiile zonei și momentului înființării culturii. Sămânța comercializată de firmele de profil este tratată contra bolilor și dăunătorilor din sol.

Semănatul cerealelor. În luna septembrie, în zonele colinare se însămânțează secara și triticalele. Aceste culturi valorifică bine atât terenurile mai sărace din zonele de deal, cât și solurile nisipoase din luncile râurilor.
Și la aceste culturi este necesar ca înainte de semănat să se facă tratarea semințelor cu produse specifice și să se cunoască date privind puritatea și germinația semințelor, pentru a putea calcula cantitatea de sămânță în vederea obținerii unor desimi normale.

Pentru obținerea unor recolte bune este necesară fertilizarea, la pregătirea patului germinativ, cu 40-60 kg/ha de fosfor și tot atâtea de potasiu.

Întârzierea semănatului la secară este dăunătoare, deoarece această plantă își încheie înfrățirea din toamnă. Ambele culturi de cereale se însămânțează la distanța de 12,5 cm între rânduri, la adâncimea de 2-3 cm secara și 5-6 cm triticalele,cu cantități de sămânță de 140-200 kg/ha la secară și 230-280 kg/ha la triticale.

Recolte de toamnă la culturile de primăvară

Lucrarea de recoltare a florii soarelui începe spre sfârșitul lunii august și se încheie la mijlocul lunii septembrie. Umiditatea semințelor la data începerii recoltării este de 14-15%, fază în care circa 80% din calatidii sunt brune, iar frunzele de la baza și mijlocul tulpinii sunt uscate. Recoltatul trebuie încheiat când umiditatea semințelor a scăzut la 10-11%. Durata fazei bune de lucru este de circa 5-6 zile.

Dacă se recoltează prea devreme, apar multe impurități în masa de semințe, iar uscarea acestora se face cu dificultate. În schimb, întârzierea recoltării aduce importante pierderi prin scuturare și decojirea ușoară a semințelor. Deci pentru a obține semințe curate și sănătoase, se va acorda atenție reglării combinei în funcție de starea lanului. Puritatea semințelor recoltate cu o combină bine reglată trebuie să fie peste 96%, iar pierderile de semințe, sub 5%.

După recoltare se impune curățirea de impurtități și uscarea semințelor până la umiditatea de 7,5%.

RECOLTAREA CARTOFILOR

Cartofii pentru consumul de vară se recoltează în funcție de necesități, deoarece procesul de suberificare nu este încheiat. Recoltarea cartofilor pentru consumul de toamnă-iarnă, în unele zone, începe la sfârșitul lunii august și se continuă în septembrie.

Pregătirera lanurilor în vederea recoltării începe cu distrugerea vrejilor, când 2/3 din aceștia sunt uscați. Operațiunea se execută cu 2-3 săptămâni înainte de recoltare, folosind mașinile de tocat vreji, și are drept scop suberificarea peridermei.

La culturile semincere, se elimină rândurile marginale, acestea având un procent ridicat de plante virozate. Recoltarea se declanșează când procesul de suberificare este încheiat iar tuberculii rezistă eventualelor vătămări mecanice.

După recoltare se face sortarea și calibrarea tuberculilor, în vederea livrării cât mai rapide a cartofilor destinați consumului de vară, deoarece exfolierea se face ușor. Sortarea și calibrarea cartofilor destinați consumului se face pe două categorii: sub și peste 40 g.

ȘTIAȚI CĂ…

Pe parcursul lunii august, în funcție de zonă și de grupa de precocitate a hibridului, porumbul parcurge următoarele stadii de dezvoltare:

Hibrizii tardivi ajung în stadiul 7, care se petrece după 24 zile de la data apariției mătăsii. Etapa se caracterizează prin depunerea substanțelor de rezervă în bob și creșterea rapidă a MMB. În acest stadiu insuficiența apei și a elementelor nutritive, precum și temperaturile sub 10-12oC din timpul nopții pot provoca șiștăvirea boabelor.

Hibrizii semitardivi, după 36 zile de la mătăsit, ajung în faza de coacere în lapte ceară a boabelor. La hibrizii din convarietatea identata, la o parte din boabe apare mișuna. Luarea în greutate a boabelor se produce în ritm lent, embrionul crește în ritm rapid. Nutriția insuficientă determină șiștăvirea și uscarea frunzelor bazale.

– Hibrizii semitimpurii, la 48 de zile de la mătăsire, ajung în stadiul 9, respectiv de coacere în ceară. Depunerea substanțelor de rezervă în bob încetează. La majoritatea hibrizilor se formează un strat negru de separare între endosperm și embrion, care impiedecă afluxul de asimilate spre bob. Acesta este momentul pregătirii pentru recoltare.

– Hibrizii timpurii ajung în stadiul 10 după 60 de zile de la apariția mătăsii. Boabele nu mai cresc în greutate, însă continuă uscarea lor, cât și a frunzelor și a pănușilor. Când umiditatea boabelor ajunge la 32% se poate începe recoltarea în știuleți, iar când umiditatea scade la 24%, se declanșează recoltarea în boabe.