Spuneam atunci că acestea sunt răbufnirile de moment ale consumatorului care a mușcat din momeala vreunui terchea-berchea de comerciant de ocazie, unul dintre cei mulți falsificatori care s-au instalat comod pe spatele producătorilor tradiționali și care vând falsuri grosolane, fără nici cea mai mică legătură cu adevăratele produse tradiționale. Întrebam atunci, fără pretenția de a primi un răspuns, dacă se ocupă cineva de eliminarea acestor personaje care fac uz de fals sub ochii mai-marilor din piețe? Și ce face Ministerul Agriculturii pentru a-i proteja pe producătorii tradiționali de aceste atacuri virulente?

Iar răspunsul l-am primit acum, în 2014, când s-a făcut curățenie… tocmai printre adevărații producători! Cifrele arată că reatestarea produselor tradiționale, conform Ordinului MADR 724/2013, este cu mult sub așteptări. Noile prevederi sunt greoaie, greu de înțeles și de aplicat, lasă loc la interpretări și, spun unii, nu prea se pliază pe regulamentele europene! Și totuși, o oarecare acalmie pare să domnească lumea, de obicei frământată, a producătorilor tradiționali. Recent, la o conferință în Brașov, discutam cu câțiva producători din zona montană despre tradiție și inovație, despre rețelele montane care la noi, după știința mea, lipsesc cu desăvârșire, deși sunt esențiale pentru filiera produsului agricol tradițional.

Vorbeam despre o normalitate de care muntele românesc nu beneficiază. Deși am pretenții de la propriul intelect, recunosc faptul că mi-a fost destul de greu să parcurg și să înțeleg prevederile Ordinului 724. Ținând cont de exprimarea pe alocuri contradictorie, care-mi dă impresia că unele cerințe se bat cap în cap, aproape că mă surprinde cum de au reușit să se „strecoare” cele puțin peste o sută de produse tradiționale reatestate după noua legislație!

Și se pare că nu sunt singura. Am primit la redacție scrisoarea deschisă a președintelui Federației Oierilor de Munte din România, Eugen Gonțea, adresată Ministrului Agriculturii, prin care sunt semnalate o serie de inadvertențe legislative ce fac aproape imposibilă atestarea produselor tradiționale! Spicuim din această adresă câteva paragrafe care exprimă nedumeririle fermierului după o atentă analiză a textului de lege: „Vă rog să-mi permiteți să subliniez câteva probleme care vor aduce prejudicii obținerii unui sistem de calitate. În primul rând, definiția produsului tradițional și a tradiționalității este greșită, neconformă cu DEX și diferită de Regulamentul UE 1151/2012.

Observăm că DGIA se pricepe la lingvistică și că nu respectă DEX-ul, ba chiar inventează definiții. Asta ca să nu luăm în discuție alin. b), care e de-a dreptul alambicat. Art. 4., alin. (1) spune că, pentru a figura în RNPT, produsul tradițional trebuie să fie fabricat din materii prime locale, să prezinte o rețetă tradițională specifică locului de prelucrare, prin care să reflecte un tip tradițional de producție și/sau de prelucrare, să aibă în procesul de obținere și operațiuni de prelucrare realizate manual și să dovedească un mod de lucru tradițional. Toate bune și frumoase, dar respingeți dosare dacă au același produs și fabricarea este la fel.

Deci dacă eu am fost primul la start, vecinul meu, de care mă desparte un gard, nu mai are șansa să-și înregistreze produsele, pentru că trebuie să fie diferit de al meu, deși vorbiți în lege de . Ba mai mult, Art. 6, punctul a), cere ca numele produsului să fie unic. Dacă un producător din Sighetul Marmației își denumește brânza de burduf , un altul din Dobrogea îi spune tot și, colac peste pupăză, dă același nume și un producător din zona Dorna, noi, consumatorii, trebuie să umblăm prin târguri cu agendă și pix și să facem un arbore genealogic al brânzei „Pietricică”, să știm de unde vine și care ne place.

(…) Însă cel mai mult îmi place Art. 5., alin. (1), care spune că, pentru a fi înregistrat, produsul tradițional trebuie să fie tradițional în sine și să exprime tradiționalitatea??? Păi atunci, ce facem cu articolul 2?! Adică, tradițional conform definiției DGIA-MADR sau conform DEX? Dar ce înțelege DGIA prin ? Hai să spunem de zacusca pe care o tot dați exemplu! E drept că zacusca e tradițională și specifică României, dar ce tradiționalitate exprimă? În Ghidul de bune practici – atestarea produselor tradiționale spuneți, printre altele, că nu va fi supus evaluării caietul de sarcini care conține greșeli gramaticale sau de exprimare…

Acum ce să facem dacă nu toți suntem chiar așa deștepți, dar poate nu vă uitați chiar cu amândoi ochii să vedeți toate greșelile, că și noi v-am mai iertat – adrese scanate cu josu în sus, litere mâncate și altele. Omul mai greșește, iar prin zona noastră sunt mai mult ciobani, nu producători de zacuscă! Dar apropos, ce vor face cei care-și adună oile la o singură turmă și ciobanul face brânza exact la fel pentru toți? Zacusca nu se face pe vârf de munte, dar brânza, da!”.