Fruntașii agriculturii naționale au început să se arate preocupați de mărirea suprafețelor cu posibilități de irigare, seceta din ultimii ani demonstrându-le că numai cu vorbe lucrurile nu se pot rezolva. În schimb, problema perdelelor forestiere de protecție a rămas la stadiul de vorbe.
În tagma fermierilor, din nefericire, nu toți reușesc să înțeleagă, ceea ce se știe de când lumea, că unde-i unu nu-i putere și că numai asociindu-se vor fi auziți, ascultați și ajutați. În lipsa unor strategii coerente, străinii aduși de vânt din toate părțile lumii vor pune mâna pe cel mai bun pământ al țării.
Revenind la preocupările noastre și la calendarul agricol, luăm pe rând principalele lucrări specifice lunii ianuarie în cultura mare.
Temperaturi de primăvară urmate de ger. Cum se comportă culturile de toamnă?
Vremea deosebit de caldă din luna decembrie a determinat creșterea excesivă a culturilor de toamnă și reducerea rezistenței acestora la ger. Când temperatura a scăzut brusc, în multe zone înregistrându-se temperaturi negative fără ca plantele să aibă covor protector de zăpadă, a crescut sensibilitatea culturilor la ger. Situația poate deveni și mai gravă dacă perioadele cu temperaturi foarte scăzute vor alterna cu cele calde.
Cea mai expusă la acest risc este rapița, crescută luxuriant, care rezistă fără strat de zăpadă doar până la -15oC. Dintre cerealele de toamnă, cea mai mare sensibilitate o are orzul, care are nevoie de temperaturi de peste -15oC la nivelul nodului de înfrățire, în timp ce grâul devine sensibil la -20oC până la -25oC. La temperaturile minime sub limitele biologice critice de rezistență fac față doar soiurile cu rezistență bună la iernare, cu precădere soiurile autohtone, adaptate unor astfel de situații.
Pentru toate soiurile de la toate culturile semănate în toamnă se impune urmărirea permanentă a stării de vegetație. Dacă pământul nu e înghețat, iar stratul de zăpadă e prea gros și apare pericolul de asfixiere a plantelor, se recomandă tăvălugirea zăpezii. În timpul iernii, reținerea zăpezii dă bune rezultate, protejând culturile împotriva temperaturilor scăzute și chiar a poleiului.
Reamintim cum se determină rezistența plantelor la ger: se iau monoliți de sol, de 30 cm lungime, 30 cm lățime și 20 cm adâncime, astfel încât fiecare să aibă câte două rânduri de plante. Lădițele cu monoliți se introduc în camere neîncălzite timp de 2-3 zile, apoi se pun la temperatura de 20oC și după 12 zile se stabilește procentul plantelor înghețate. Viabilitatea plantelor se poate controla și aplicând o soluție de 0,5% tetrazoliu, care colorează în roșu celulele vii din nodurile de înfrățire.
În funcție de temperatură, în culturile semănate în toamnă (grâu, orz, orzoaică, triticale, secară) se petrec procese fiziologice mai intense sau mai puțin intense. Acum, sub zăpadă, se formează noi primordii foliare și radiculare și se diferențiază conul vegetativ din care se va dezvolta, mai târziu, spicul. La temperaturi scăzute până la 0oC, absorbția azotului continuă, iar în frunze are loc procesul de fotosinteză. Azotul absorbit este folosit pentru procesele de morfogeneză. Iată de ce această etapă, cunoscută sub denumirea de criptovegetație, este necesar a fi urmărită și, în funcție de situația din câmp, să se intervină.
Elemente decisive pentru întocmirea planului de fertilizare
În numărul anterior al revistei am adus în atenție necesitatea definitivării planului de cultură pentru primăvară, insistând asupra rolului rotației culturilor în funcție de compatibilitățile biologice ale fiecărei specii, numai astfel fiind posibil să obținem recolte bune și de calitate, cu investiții cât mai mici și, deci, să obținem eficiență economică.
Fermierii care, din diverse motive, nu au planificat să cultive și plante leguminoase, ar trebui să o facă acum, deoarece de aceste plante depinde menținerea fertilității naturale a solului și reducerea dozelor de îngrășăminte chimice, de altfel scumpe și poluante.
Nu trebuie uitate nici culturile de mare valoare agricolă folosite în trecutul apropiat, care au adus mulți bani țării (inul pentru ulei, inul pentru fuior, ricinul, tutunul, plantele medicinale și aromatice, dar și cânepa pentru fuior și de sămânță, fără a fi confundată cu specia de cânepă care conține substanțe halucinogene).
Atenție trebuie să acordați plantelor rezistente la secetă, cum sunt: sorgul și meiul dintre cereale, năutul dintre leguminoase, șofrănelul dintre plantele oleaginoase. La toate speciile pe care le cultivați alegeți soiuri și hibrizi care să aibă, pe lângă alte calități, și o bună rezistență la secetă.
Pentru a stabili planul de fertilizare cât mai corect și economic, în primul rând este necesară cartarea agrochimică a solului. În paralel este nevoie să se revadă îngrășămintele organice și chimice aplicate în ultimii 2-3 ani, plantele cultivate, dar și tehnologia care se va aplica noii culturi (intensivă, ecologică etc.). Se verifică ce îngrășăminte sunt pe stoc în fermă, ce cantități de gunoi se mai pot aplica până în primăvară ș.a. Trebuie avute în vedere și particularitățile biologice ale soiurilor și hibrizilor ce se vor cultiva, dar și care a fost mersul vremii în anul anterior, pentru a putea stabili coeficientul de utilizare a îngrășămintelor aplicate acelor culturi.
În funcție de aceste elemente se va proceda la achiziționarea îngrășămintelor, începând cu asigurarea necesarului pentru fertilizarea în primăvară a culturilor de toamnă, unele dintre acestea necesitând aplicarea fertilizanților foarte devreme, pe teren încă înghețat. După aceea se vor asigura îngrășămintele pentru culturile ce se vor semăna în epoca întâi și apoi pentru culturile cu însămânțare mai târzie.
Aprovizionarea cu semințe. Atenție ce semănați!
În prezent, alegerea soiurilor și hibrizilor este foarte dificilă, din cauza ofertei mari. Alegerea greșită are urmări grave asupra recoltelor. Altfel spus, poți munci un an și poti investi bani, dar dacă soiul sau hibridul cultivat nu-i adaptat condițiilor pedoclimatice din zona respectivă, rezultatele pot fi chiar catastrofale.
La alegerea soiurilor este bine să vă consultați cu specialiștii de la cea mai apropiată stațiune de cercetări din zonă sau de la facultățile de agricultură și desigur să țineți cont de rezultatele proprii din ultimii ani. În principiu, soiurile create în România sunt mai adaptate condițiilor pedoclimatice din țară, comparativ cu cele aduse din țări mai îndepărtate.
Nu prețul de cost este cel care vă poate aduce economii. Este firesc ca loturile de sămânță din verigi biologice superioare să fie mai costisitoare, respectiv sămânța elită este mai scumpă decât cea din înmulțiri. La cumpărare solicitați buletinul de analiză al lotului respectiv, examinați-l cu atenție urmărind: anul în care a fost produsă sămânța, puritatea, germinația, starea de sănătate, masa a 1000 boabe, dacă este sau nu tratată, cu ce substanță și când s-a efectuat tratamentul. Nu cumpărați sămânță veche, cu germinația la limita inferioară și nici sămânță tratată cu mult timp înainte, multe substanțe afectând germinația.
Dacă folosiți sămânță din producția proprie, este necesar să încheiați grabnic condiționarea acesteia, ridicarea probelor de analiză din toate straturile lotului, omogenizarea probei, ambalarea și etichetarea corespunzătoare și expedierea ei către Laboratorul zonal de control al semințelor și al materialului săditor. Pe baza rezultatelor de la aceste laboratoare autorizate se va putea calcula corect cantitatea de sămânță care se va semăna.
Important! Sămânța adusă în fermă, până la data semănatului trebuie păstrată în magazii curate, uscate, aerisite, fără rozătoare, dăunători sau boli.
Dacă sămânța nu este tratată, unele tratamente sunt permise a se afectua în fermă, cu produse autorizate și prevăzute în Codexul pentru acest an, respectând regulile de protecția muncii și a mediului.
Alte lucrări importante și urgente de executat pe parcursul acestei luni sunt:
– controlul săptămânal al produselor depozitate, deoarece insectele și răzătoarele continuă să se hrănească și să deprecieze recoltele puse la adăpost. De asemenea, la baza vracului și lângă pereții depozitului pot să apară probleme din cauza diferențelor de temperatură și de umiditate;
– folosirea zilelor favorabile pentru efectuarea lucrărilor din câmp: transportul gunoiului de grajd și a amendamentelor cu calciu și încorporarea lor sub brazdă, odată cu aplicarea îngrășămintelor chimice greu solubile;
– urgentarea reparațiilor la tractoarele și mașinile agricole din dotare pentru campania de primăvară.
ȘTIAȚI CĂ…
• Potrivit estimărilor făcute de ONU, populația planetei va depăși 8,1 miliarde de oameni în anul 2025 și peste 9,6 miliarde în anul 2050;
• Cerealele reprezintă cel mai important produs alimentar pentru om, deoarece asigură circa 55% din necesarul de proteine, 15% din lipide și 70% din glucide, în total acoperă 50-55% din caloriile consumate în lumea întreagă;
• Pâinea de grâu satisface în modul cel mai economic cerințele în principii active ale organismului uman. Grâul conține 7-22% proteine care asigură creșterea și dezvoltarea organismului și au un important rol biocatalitic și energetic: 65-70% amidon și unele zaharuri fermentescibile (toate au aport energetic), 2-4% lipide bogate în acizi grași nesaturați, vitamine din grupul B (B1, B2, B5, B6), vitamina PP, vitamine din grupul K și vitamina H. Nu conține vitaminele C și D. Derivatele din grâu conțin fosfor, potasiu, magneziu și sunt destul de bogate în fier și fluor;
• Grâul se cultivă în peste 45 țări, hrănind 35-40% din populația globului;
• România cultivă anual circa 2,1-2,2 milioane de hectare cu grâu. În țara noastră încă mai sunt condiții pedoclimatice bune și foarte bune pentru această cultură, până când arealul favorabil se va diminua din cauza distrugerii iresponsabile a pădurilor țării, fenomen care va avea consecințe grave asupra producției agricole în general, dacă nu va fi combătut. Altfel, degeaba implorăm în rugăciuni ,,pâinea noastră cea de toate zilele”.
Articol publicat in revista Ferma nr.1(162) 1-31 ianuarie 2016
