Profesorul univ. dr. ing. Augustin Pop, născut la 27 februarie 1926 sub poalele Măgurii Șimleului, în localitatea Giurtelecul Șimleului, județul Sălaj, este o figură emblematică a învățământului zootehnic românesc, unul din corifeii școlii agricole clujene, cu o contribuție esențială la dezvoltarea prestigioasei Școli Zootehnice Clujene și, nu în ultimul rând, omul fidel sectorului ovin românesc încă din pruncie, când îngrijea micul cârd de mioare al familiei, și până în momentul apogeului cercetării sale științifice, când, după trei decenii de muncă, a omologat rasa românească de ovine “Merinos de Cluj”.
Profesorul, Cercetătorul și Omul Augustin Pop
Activitatea didactică și de cercetare, din perioada 1951 – 2008, este susținută de numărul mare de manuale, cursuri, tratate și lucrări științifice publicate, de alocuțiunile susținute la zecile de manifestări științifice din țară și din străinătate, de numeroasele distincții și premii obținute. Dar peste toate acestea se situează respectul și recunoștința celor peste cinci mii de absolvenți -agronomi, zootehniști și medici veterinari – călăuziți în desăvârșirea lor profesională de audierea magistralelor cursuri susținute de Maestrul Augustin Pop.
Despre Omul Augustin Pop putem spune că a parcurs perioade zbuciumate în evoluția sa, astfel de la o vârstă destul de fragedă s-a refugiat la Turnu Severin, unde a absolvit prestigiosul Liceu „Traian”, apoi în vremea studenției a participat, în primele rânduri, la Marea grevă a studenților din Cluj “Generația 1946”. Dar această viață zbuciumată conturează caracterul puternic al omului demn, care nu a făcut compromisuri și nu a îngenuncheat la greu.
Nu în ultimul rând, Profesorul Augustin Pop a fost foarte legat de crescătorii de ovine; chiar și acum când vârsta își spune cuvântul, mă însoțește în ferme de ovine, iar în scrierile sale își exprimă în versuri dragostea față de oieri.
Văratecul – cu oile la munte
Omagiu oierilor din Mărginimea Sibiului
„Oi, oi, oi mândre, bălăi
Mândru mi-ți cânta pe văi.
Oi, oi, oi mândre cornute
Mândru mi-ți cânta pe munte.
(Din colindele cântate de Mama)
Lung a mai fost iernatul pe la șes!
În zi de primăvară, cu înțeles,
Ciobanii iar trecură pe la noi
Purtându-se cu turmele de oi,
Spre munți înalți, departe către culmi
Pe drumuri cunoscute, pe sub ulmi,
Prin locuri pline de străinătăți
Așa cum au făcut și-n alte dăți.
În față, pe măgari și cai mărunți
Erau tărhaturi grele, pentru mulți –
Băcițe, baci și oameni de la stâni,
Cum este rânduiala din bătrâni.
Pe laturi și în spate mergeau câinii
Ce-și apărau avutul și stăpânii,
Și-ar fi răzbit toți lupii de la noi
De s-ar fi dat la turmele de oi.
În doi desagi de lână și mătasă
Ca și obrazul mamei, de frumoasă,
Pe-un călușel cu frâu țintat de faur
Urcau la munte doi cuconi de aur.
Scutiți în haine moi și în dolmană,
Sub ochii grijulii de dulce mamă
Pe care copilașii să-i asculte,
Vor crește vara sănătoși la munte.
De seve primăvara a fost plină
Și toți erau cu inima senină
Că până-n toamnă-or aduna comori
Sporite-n miei, mioare și miori,
Și-n găleți spălate de cu seară
În apa cea curată la izvoară,
Și putinele ce se zvântă-n soare
Umplute la mulsori, tot pe răcoare.
Pe coaste cată mieii iarbă „sub răzoare”
Călcată doar în salt de căprioare.
Iar apa tremurândă la izvoare
Sub brazi i-așteaptă fremătând în soare.
Cu turma când adapă la izvor
Voinici-și cântă dorurile lor,
Ce vor pluti pe ape, spre ogoare
Îngemănate-n vise de fecioare.
Târziu, când cețuri s-au lăsat pe culmi
Ard focurile noaptea pe la stâni.
Din când în când, mai hăuie flăcăi
Ca să-i audă fetele din văi.
Spuzite nopți cu stele și genuni,
Mai urlă câte-un lup prin văgăuni
Și câte-un urs dă iama prin ocoale,
Dar îl alungă câinii spre ponoare.
Când liniștea se lasă mai apoi,
Ciobanii și cu turmele de oi
Când ațipesc în tremurul de gene,
Sunt sărutați în vis de Cosânzene.
Cu caș, cu jintiță și moșocoarnă
Vor fi cuconii dolofani la toamnă.
Băcița pregăti-se-va din nou
Cu-un frățior în dar, de Anul Nou”.
(Augustin Pop, volumul “Cânt de Mesteceni”, 2003)
Educația aleasă, pregătirea profesională și pedagogică solidă, eleganța vorbirii și a scrisului, cinstea și respectul impus, seriozitatea și cumpătarea, bunătatea și dragostea față de aproapele sunt câteva dintre calitățile definitorii ale profilului uman al Domnului Profesor Augustin Pop, toate acestea făcând din Domnia Sa un Model și un Mentor pentru mine și pentru mulți alții, de aceea îmi doresc să-l am aproape pentru a-i cere sfaturi, să fie sănătos pentru a ne putea împărtăși prin noi scrieri ceea ce dumnealui a acumulat pe parcursul celor nouă decenii de viață.
Omagierea Maeștrilor noștri este o stare de normalitate, deși această obligație morală este marea absență a ultimilor 26 de ani. De aceea, în acest moment de sărbătoare a învățământului superior agricol clujean, în special al Facultății de Zootehnie și Biotehnologii din Cluj-Napoca, se cuvine a-i spune Maestrului Augustin Pop: Să ne trăiți întru Mulți Ani Frumoși, Domnule Profesor!
Stelian-Vasile DĂRĂBAN
USAMV Cluj-Napoca
Articol publicat in revista Ferma nr.3(164) 15-29 februarie 2016
