Cei care s-au înhămat la un asemenea efort sunt, pe bună dreptate, nemulțumiți de punctajul penibil acordat acestei categorii de proiecte care, prin definiție, presupune investiții de cel puțin 20 de ori mai mari decât într-o fermă de finisare, la un număr similar de porci vandabili.
De fapt, când începe „drumul” fermei de scroafe?
Majoritatea proiectelor care implică demararea investiției într-o fermă de scroafe au ca beneficiari fermieri ce dețin deja ferme de finisare, pe care le populează cu purcei la 25 kg, îi cresc și, în final, îi livrează către abatoare. Toți acești fermieri au ajuns la constatarea că plătesc mult mai mult decât și-ar dori pentru fiecare purcel adus din Europa de Vest și că, de fapt, și-ar putea produce singuri purceii, la un cost mult mai scăzut. Ca atare, o bună parte dintre acești fermieri și-au dimensionat proiectul fermei de scroafe pornind de la capacitațile de finsare existente. Adică, spre exemplu, un fermier care are deja o capacitate de 2000 locuri de finisare are posibilitatea de a încheia într-un an calendaristic cel puțin trei cicluri de producție și, implicit, să livreze anual către abator în jur de 6000 de porci. Astfel, va avea nevoie de o fermă cu aproximativ 220 de scroafe, luând în calcul cel puțin 27 de porci livrați/an/scroafă. Dar acest calcul este doar unul orientativ, pentru că apar diferențe majore de flux productiv în sensul că, de regulă, atunci când purceii sunt cumpărați, aceștia vin la o greutate medie de 25 kg în loturi de 800-850 capete, atât cât e capacitatea unui camion. Însă, pentru simplificarea raționamentului să presupunem că fiecare transport conține 1000 de capete și că fiecare lot livrat este cazat într-un adăpost separat. Așadar, fermierul are posibilitatea fie de a-și umple dintr-odată ferma, ocupând toate cele 2000 locuri, fie să amâne popularea celui de-al doilea adăpost, în ideea dispersării veniturilor pe o perioadă mai lungă de timp.
Diferența majoră dintre acest scenariu și cel în care se optează pentru investiția în ferma de scroafe este aceea că sursa de purcei disponibili la 25 kg va fi constantă pe tot parcursul anului. În cazul fermei cu 220 de scroafe, numărul de purcei disponibili la 25 kg va fi de aproximativ 120 de capete pe săptămână. Ca atare, cele 2000 de locuri de finisare existente vor fi populate treptat, cu câte 120 purcei, săptămânal, iar ultimul lot transferat va ajunge în adăpost doar cu câteva zile înainte de livrarea spre abator a porcilor din primul lot, respectiv după 115 zile.
Obiective privind productivitatea scroafelor
Astfel, proiectul fermei pentru cele 220 de scroafe va trebui să cuprindă și o serie de parametri productivi pe care și-i propune fermierul, pornind de la elementul fix: cele 2000 de locuri de finisare disponibile. Adică un calcul „de la coadă, la cap” în care fermierul să-și seteze propriile obiective privind productivitatea celor 220 scroafe, dar și performanțele animalelor în Creșă și în Finisare.
Atenție! Orice fermă de reproducție ar trebui să înțarce săptămânal un număr de purcei cel puțin egal sau mai mare decât jumătatea efectivului mediu de scroafe din fermă!
• Primul parametru de luat în calcul este stabilirea numărului săptămânal de scroafe ce vor fi inseminate. Dar acest număr va depide de alți doi, și anume: 1) numărul de scroafe planificate la fătare/săptămână și 2) rata planificată a fătărilor din totalul scroafelor inseminate. Pe de altă parte, numărul scroafelor planificate săptămânal la fătare depinde de numărul de boxe de fătare alocate fiecărei grupe de scroafe. În privința ratei fătărilor orice fermier ar trebui să-și propună o valoare minimă de 90%. Luând în calcul aceste elemente pentru ferma de 220 de scroafe, rezultă că săptămânal trebuie să fie inseminate 11 scroafe și scrofițe, din care probabil doar 10 vor făta, întrucât reproducția e în primul rând biologie și, doar mai apoi, matematică.
• Un alt parametru obligatoriu de stabilit este vârsta planificată a înțărcării purceilor, precum și durata de timp pe care o scroafă o petrece, în total, în maternitate, la fiecare fătare. Dacă în cazul vârstei purceilor la înțărcare legea spune că trebuie să fie de minim 21 de zile, la această valoare mai trebuie să adăugăm și cele 3-4 zile în care scroafa ocupă boxa înainte de fătare și cele 3 zile necesare spălarii, dezinfecției și uscării boxei respective, consecutiv datei înțărcării și evacuării scroafei din maternitate. Deci, în total, la fiecare ciclu reproductiv, o scroafă va ține boxa de fătare ocupată timp de 28 de zile.
Atenție! Orientativ, în orice fermă de scroafe, săptămânal ar trebui să ajungă la fătare aproximativ 4,5% din efectivul matcă al fermei!
Spațiul necesar în compartimentul montă-gestație
Și calculul atent al locurilor necesare în gestație este crucial în orice proiect de fermă de scroafe, pentru că acesta se corelează cu numărul boxelor de fătare din maternitate, respectiv cu loturile de scroafe ce ajung la fătare. Spațiul din compartimentul montă-gestație se calculează pornind de la trei elemente ale fluxului, organizat în diverse feluri, cu diferențe substanțiale de la o fermă la alta. Dar, pentru simplitate, în primul rând avem nevoie de un spațiu pentru cazarea femelelor înainte de montă. Aici intră în calcul numărul de scroafe care sunt înțărcate săptămânal, la care se adaugă scrofițele de înlocuire (adică lotul femelelor aflate în faza „de așteptare”).
În situația concretă a fermei noastre de 220 de scroafe este nevoie de 44 boxe individuale pentru montă, cifră rezultată din înmulțirea celor 11 capete femele necesare la montă săptămânal cu cifra 4, respectiv numărul de săptămâni necesar pentru confirmarea gestației, consecutiv inseminării.
În al doilea rând avem nevoie de spațiu de gestație în boxe comune, în care sunt cazate femelele gestante până în ziua 110 de gestație. Având în vedere că gestația are o durată de aproximativ 115-116 zile, înseamnă că la numărul de locuri necesar în această etapă a fluxului putem ajunge înmulțind numărul locurilor individuale de montă cu 3, adică cele 3 luni pe care femelele le vor petrece în acest spațiu, până la transferul în maternitate.
Atenție! Într-o fermă cu un flux corect, aproximativ 77% din efectivul total de femele se regăsește în departamentul montă-gestație.
Dimensionarea spațiului necesar în Creșă
În al treilea rând se impune dimensionarea corectă a spațiului necesar în Creșă, respectiv cel pentru purceii înțărcați, până la transferul acestora în adăpostul destinat finisării. Și în acest caz există o variabilitate mare între ferme în funcție de vârsta și de greutatea purceilor la transfer. Cele mai multe ferme însă transferă loturile de purcei la vârsta de 70-75 zile și la aproximativ 25 kg/cap. Ori, asta înseamnă că în creșă purceii vor fi cazați timp de aproximativ 8 săptămâni. Pornind de aici și de la rezultatele obținute în maternitate, putem calcula spațiul necesar în creșă. Deci, elementul variabil în această ecuație va fi performanța obținută în maternitate. Ori, această performanță depinde, la rândul ei, de următorii parametri săptămânali: numărul de purcei fătați vii/scroafă, rata mortalității acestora până la înțărcare, vârsta purceilor la înțărcare și numărul de purcei înțărcați. Concret, în cazul ipotetic analizat în acest exemplu, s-au luat în calcul următorii parametri: 13,5 purcei fătați vii, o mortalitate a acestora în maternitate de 8% și vârsta la înțărcare de 21 de zile. În acest context, numărul de locuri necesare în creșă va fi de aproximativ 970. De regulă însă dimensionarea nu se face atât de fix, întrucât este nevoie de un spațiu suplimentar destinat acelor purcei care se îmbolnăvesc și care trebuie separați de ceilalți până la însănătoșire.
Atenție! Dimensionarea spațiului necesar în fermele de reproducție cu flux continuu trebuie să respecte legislația în vigoare ce privește măsurile standard și superioare de bunăstare a suinelor!
SĂ NE PRODUCEM SINGURI PURCEII!
Având în vedere că în ultima vreme, anual au fost importați pentru finisare mult peste un milion de purcei, la prețuri mult peste costul lor real de producție, este de apreciat și de încurajat orice proiect prin care fermierii își propun să-și producă ei înșiși acești purcei. Ceea ce trebuie să înțelegem de la bun început este că un asemenea demers investițional nu este nici simplu și nici ieftin. Mult succes!
Articol publicat in revista Ferma nr.4(165) 1 – 14 martie 2016
