Când l-am zărit pe Costel Oancă, în vârstă de 30 de ani, am avut o ușoară tresărire. Știam că mai bine de jumătate dintre tinerii comunei (peste 2.200) au părăsit străvechea așezare, atestată documentar de la 1438, pe vremea domniilor lui Iliaș și Stefan – voievozi, pentru a-și clădi un viitor lucrând în țările bătrânului continent. Costel a rămas acasă, să facă agricultură.

Am aflat că la fermă, el este baza, “motorul” în patru timpi al agriculturii de familie: el ară, el seamănă, el fertilizează, el treieră recolta.

Iancu și Elena Oancă, oameni aflați la a doua tinerețe, se străduiesc, cu mari sacrificii, să obțină recolte bune din terenurile nisipoase și pe înălțimile golașe și expuse eroziunii ale satului Blânzi. Cu toate că satul este așezat geografic în Câmpia Tecuciului, aflăm că pământurile de aici, “oricât de bine le-ai lucra, nu dau mai mult de cinci mii de kilograme per hectar la grâu, cinci-șase tone la porumb, 2.000 kg de răsărită și 2.500 kg de rapiță la hectar. Și aceste «vârfuri» de producție se obțin în anii când Cerul se îndură să mai plouă. Dar și atunci începe să bată vântul de primăvară și soarele să dogorească, de se zvântă pământul mai jos de rădăcina plantelor”, spun agricultorii. Și cum performanța întârzie să apară, prețurile „foarfecă” din recoltă. „Întotdeauna au fost mici, abia ne târâm de la un an la altul. Porumbul nu a urcat mai mult de cota 50 de bani kilogramul, grâul de 0,60 lei, floarea-soarelui, 1,3 lei/kg”, ne-a declarat Elena Oancă, administratorul Întreprinderii Individuale. 

Culturi de toamnă încurajatoare

Pe hârtie, SC Oancă P. Elena II lucrează o suprafață de 210 hectare. Din anul 2010. Cultură mare. În toamna trecută a însămânțat rapiță pe 50 ha, grâu pe 60 ha și câteva hectare cu lucernă. În această primăvară a mai pus sub brazdă două hectare de mazăre. În jurul datei de 10 aprilie urma semănatul unei tarlale de 20 hectare cu floarea-soarelui, iar restul suprafeței, cu porumb. „Culturile sunt încurajatore, au apă. Le-am fertilizat cu azot în doză de 200 kg la ha, iar în aceste zile călduroase de primăvară ne pregătim de primul tratament la rapiță împotriva dăunătorilor, îndeosebi a Gărgăriței tulpinilor de rapiță”, a adăugat Iancu Oancă. 

Norii negri ai unor probleme nerezolvate

Marele neajuns este că la sfârșitul lunii martie nu primise subvențiile. Ca să înceapă ciclul productiv, familia Oancă a fost nevoită să ia adeverințele eliberate de APIA și pe baza acestora a fost creditată de bancă. În afară de lipsa banilor, s-au adunat norii negri ai altor dureri nerezolvate: „Avem o problemă care ne apasă; se suprapun suprafețele. Ce s-a întâmplat? Noi avem semnate contracte de arendă cu oamenii din comună. Ei bine, a venit un alt fermier, Ion Stoian, care s-a dus la arendatori și nu știu cu ce i-a momit să semneze și cu el pentru aceleași suprafețe. De câțiva ani, avem această problemă. Litigiul a degenerat, ne-au fost întoarse culturile de porumb, de rapiță, de floarea-soarelui. În ultimii ani, ni s-au pus piedici și din partea autorităților locale, noi am tăcut, nu am reacționat și ca atare șicanele au continuat. Acum o lună de zile am deschis acțiune la Judecătoria Tecuci, nu se mai putea. În joc este vorba despre o pagubă de aproape 200 milioane de lei vechi. Pentru unii nu ar fi mare; dar pentru noi suma e importantă, mai ales că avem dreptate!”, a susținut Elena Oancă. 

E nevoie de un proiect de finanțare pentru utilaje 

Pentru suprafața pe care o lucrează dețin utilaje suficiente. Dar trebuie altele mai performante. În brazdă intră trei tractoare: unul John Deere de 190 CP, unul Case de 100 CP și un U 650. Parcul de mecanizare mai cuprinde toată gama de utilaje pentru pregătirea solului, o combină cumpărată în leasing în urmă cu doi ani, pentru care plătesc anual câte 30 mii de euro și mașini de semănat românești. Unele sunt depășite. Toate mașinile și utilajele agricole au costat împreună mai mult de jumătate de milion de euro. Numai combina este prețuită la 153.000 euro. „Nu am accesat nici un program, însă am vrea să ne mai dotăm. Chiar am vrea să depunem un proiect. Ne-ar mai trebui un combinator și o semănătoare mai performantă, să facem treabă mai bună”, spune Costel Oancă. 

„Nu dormim din cauza grijilor!”

„Mergem din pagubă în pagubă, dintr-un necaz într-altul! Toate acestea s-au strâns și am făcut o pancreatită de toată… frumusețea!”, ne-a declarat Elena Oancă. Femeia a continuat: „Noi noaptea nu dormim din cauza grijilor. Cei care conduc țara, agricultura, în loc să ne ajute, mai tare ne încurcă. Dacă s-ar da subvențiile la timp, așa mici cum sunt, ar fi aproape de normalitate! Dar nu știu cum gândesc cei de la putere; dacă eu lucrez anul acesta pământul, cum primesc banii ce ni se cuvin anul următor?! Avem datorii de la an la an. 

Elena Oancă este convinsă că „Mentalitatea românului trebuie să se schimbe; de nu, nici treburile în țara asta nu se vor schimba în bine. Dar noi, ăștia mici, nu avem ce face, mergem în continuare. Asta-i treaba cu agricultura, multe am vrea, dar nu putem, nimeni nu ne ajută. M-am învățat cu necazurile, trebuie să le iau așa cum sunt; cum vin, așa trec, să nu pui la inimă. Dar poți?”, se întreabă cu o ușoară resemnare fermiera gălățeană. 

 „Statul să-și respecte obligațiile și să ne respecte!” 

„Ne bat la poartă furnizorii de inputuri. Trebuie să le dăm banii; dar nu avem de unde. Le spunem franc: «Când o să-și respecte statul termenele și obligațiile cu subvențiile, cu returnarea TVA, vom plăti și noi». Ca să facem un împrumut bancar, ne cer o grămadă de acte și tot atâtea garanții. Am avut un credit, l-am terminat. Acum avem un contract de leasing pentru combină. Este împovărător în condițiile noastre”, a încheiat discuția Iancu Oancă. 

RECOLTĂ MUNCITĂ ȘI CULEASĂ DE ALTCINEVA! 

O altă problemă a familiei Oancă a izbucnit în anul 2014. „Noi am lucrat ani de zile o suprafață de zece hectare din rezerva de teren a primăriei. Nu mai văzuse plugul de la Revoluție. Cu doi ani în urmă, avusesem cu Primăria Corod un contract perfectat din februarie până în octombrie 2014. După ce am strâns recolta în vară, am însămânțat terenul cu gândul că ni se va prelungi contractul. Însă Primăria a scos la licitație suprafața de teren la începutul lunii decembrie; am fost anunțați destul de târziu, în ultimele zile, pentru ca cele zece hectare să fie licitate și adjudecate de… cine trebuie! Unul, Cristian Gabriel Zbârlea, a fost declarat câștigător. Împreună cu el am mers la primar și de comun acord am stabilit să ne lase până în vara anului 2015 să recoltăm ce am semănat. Numai că atunci când lanul de grâu s-a copt, Zbârlea a intrat cu combina în el! Am venit într-o fugă, am sunat la Primărie, la 112, nu a venit nimeni la fața locului. Ba mai mult, cei de la 112 mi-au spus la telefon că ei vin numai la… mortăciune! În final, ne-au amendat cu 500 de lei tot pe noi pentru că i-am… deranjat!”, a susținut Elena Oancă. 

Fermierul a făcut contestație, a câștigat în instanța de judecată, dar a rămas cu o pagubă de peste două sute de milioane de lei vechi.

Șirul necazurilor e mult mai lung. „În anul 2013, focul ne-a mistuit 20 de hectare cu grâu. Am anunțat Inspectoratul pentru Situații de Urgență și alte instituții ale statului. Nu s-a întâmplat nimic. Am rămas cu paguba de câteva mii de lei, că nu am avut asigurare pe cultură. Am făcut cerere la ANAF pentru scutirea de impozit! Nu s-a ținut cont. Am plătit la stat o dare pe un venit de care nu am beneficiat. Am cheltuit cu înființarea culturii, am dat arenda la oameni – 500 kg de grâu/ha”, și-a vărsat amarul Elena Oancă. 

Articol publicat in revista Ferma nr.7(168) 15 – 30 aprilie 2016