
Afacerea familiei Tudorache în zootehnie a început prin anii ’93-’94, când s-a desființat CAP-ul. Familia Tudorache a avut două vaci de luat. Voia să crească animale, așa cum este tradiția în zona dobrogeană. „Aveam un nucleu de cinci-șase văcuțe, voiam să ajungem la zece și nu reușeam. Perioada de la gestație și până la fătare e foarte mare, ciclul de înnoire – greoi. Am cumpărat cinci exemplare de Bălțată românească de undeva din județul Dâmbovița, am dat pe ele vreo cinci mii de euro la vremea aia și așa am reușit să fac zece vaci. Prin reproducție am mărit an de an numărul de animale”, a explicat crescătorul de vaci cu lapte din Gălbiori.
Nevoia stringentă de utilaje agricole
„Sunt la baza… văcăriei! Dețin un efectiv total de 30 de vaci cu lapte – cu tot cu tineret, lucrez 35 hectare de teren arabil și mai am zece hectare de pășune. Am mare nevoie de o dotare tehnică: un tractor de 80 CP, un plug și un disc, pentru cultura mare, un încărcător frontal pentru sectorul zootehnic, precum și o remorcă tehnologică de împrăștiat gunoi. Mai sunt necesare o coasă, greblă, presă și un tocător de resturi vegetale. Toate acestea depășesc destul de lejer 60 mii de euro”, a făcut o precizare… calculată Iulian Tudorache.
Proiecte… greu de realizat
Sigur, nu are banii necesari! Și nici nu i-a avut. Îl întreb despre proiectele cu finanțare comunitară. „Nu pot să fac proiect pe tinerii fermieri, cu toate că am vârsta pentru a îndeplini condiția de eligibilitate. Dar eu nu lucrez în unitatea administrativ-teritorială Crucea, unde am ferma, sunt cu serviciul la 50 km depărtare. Apoi, scrierea unui proiect ajunge să mă coste zece la sută din valoarea lui; îmi mai trebuie partea de cofinanțare, care mă poate duce undeva la 70 la sută. Să nu mai amintesc de faptul că mi se cere o sumedenie de acte, avize, taxe, cheltuieli care însumate înseamnă o grămadă de bani. Și atunci ajung mai degrabă să cumpăr utilajele agricole la mâna a doua, cu toate că mă voi chinui cu ele!”, ne-a declarat fermierul constănțean.
Lipsa banilor, griparea motorului dezvoltării
Lucru știut, lipsa banilor este un factor limitativ al progresului, al dezvoltării. Când am purtat discuția cu Iulian Tudorache, la începutul primăverii, subvențiile erau un vis prea îndepărtat. Fermierul aștepta să primească, după socotelile lui, cam 50 mii de lei, cu totul: suprafața de teren, de pășune, zonă defavorizată, efectivele de animale și circa 40 tone de lapte. Cu siguranță că banii de la APIA vor veni atunci când se va aștepta mai puțin. Și vor fi bineveniți! Până atunci trebuie să înființeze culturile de primăvară.
„Pentru campania agricolă îmi trebuie peste 16.000 de lei. De unde iau banii? Singura soluție e să fac împrumut la bancă. Am de însămânțat circa 16 hectare cu culturi de primăvară, care implică: arat, discuit, semănat și, eventual, un îngrășământ la porumb. Pot face lucrările cu tractorul meu, U650, dar nu se compară cu unul performant în agregat cu utilaje de ultimă generație, așa că voi fi nevoit să apelez la prestatorii de servicii. Mai am semănăturile de toamnă, zece hectare cu lucernă și tot atâtea însămânțate cu orz, ele trebuie întreținute… Toate acestea se exprimă în bani!”, a explicat fermierul.
Brânză bună la preț de nimic!
Iulian Tudorache susține că are un stoc de brânză de câteva zeci de kilograme și nu știe ce să facă cu el. Iarna ține vacile pe stabulație și laptele strâns din mulsori (peste o sută de litri zilnic) este transformat în brânză. În zilele bune o vinde la… colțul străzii, la șosea! Sau la puținii clienți fideli din Constanța. Prețul este foarte mic, după aprecierea fermierului, ceva mai mult de 10 lei kilogramul. Dar au fost perioade când a fost nevoit să vândă și sub 10 lei/kg.
„Mai bine pierd decât să dau laptele la 0,45 lei/l!”
Este în pierdere, e clar; strădania, munca nu se mai pun la socoteală, sunt un „bonus”… voluntar! Și atunci îl întreb ce este de făcut? „Eu văd așa lucrurile: să obțin o autorizare, un atestat pentru produse tradiționale, ca să-mi permită să vând prin magazine brânză și cașcaval. Asta m-ar ajuta foarte mult să nu mai dau laptele la procesatori pe degeaba! Astă-vară mi s-a oferit un preț de 0,45 lei pe litru. Am preferat să pierd decât să le dau laptele cu banii ăștia! Acum a ajuns la 70 de bani litrul. Asta este situația”, concluzionează Iulian cu o oarecare resemnare. Constănțeanul este conștient că va trebui să facă investiții, calculate de el la peste zece mii de euro, într-un spațiu de procesare dotat cu utilajele specifice acestei activități, însă fără prea multă automatizare.
Tăurașii au rămas la îngrășat
Iulian Tudorache ne-a declarat că intenționează să rămână la același efectiv atins, de 30 de animale, să-l hrănească bine, în schimb să obțină o producție de lapte optimă și de calitate superioară. Așa vede el exploatația în sistem intensiv. „Am acum șapte tăurași la 350 kg, nu am vrut să-i vând, că prețul de carne în viu e de 5 lei pe kg. Am zis că nu se merită să primesc 1.600 de lei pentru un tăuraș, cu scăzământ, mă mai trage în jos la preț. Același tauraș cu doi ani în urmă se vindea cu 9 lei per kg”, a subliniat agricultorul.
Iulian Tudorache ne spune că în zonă nu există abator, ca să mai poată vinde din produșii obținuți. „Singura posibilitate a rămas târgul de animale de la Medgidia sau fermele arabilor, dar ești la mâna lor, ei fac prețul! În comuna noastră sunt două: la Crucea și la Gălbiori”, susține fermierul.
FERME DE VACI ȘI UNITĂȚI DE PROCESARE STANDARD
Iulian Tudorache vede ieșirea din impas a crescătorilor de animale prin acordarea unui sprijin substanțial al statului, și finanicar, dar și logistic. „Prin promovarea unei politici aplicative, Ministerul Agriculturii ar trebui să se implice activ în înființarea unor ferme de vaci cu lapte cu un efectiv între 80 și 100 de capete și a unor unități de procesare după un proiect standard. În acest mod se pot realiza produse din lapte după rețete tradiționale; că aceeași telemea de vacă se produce și la Sibiu, și la Arad, și la Constanța, și în orice pare a țării!”, este de părere tânărul fermier din Gălbiori.
Articol publicat in revista Ferma nr.8(169) 1 – 14 mai 2016






