Tânărul Radu Vasile a investit în agricultură din banii părinților, pentru că pe fonduri europene ferma l-ar fi costat triplu. Așa, investiția s-a ridicat la circa 400.000 euro în loc de circa 1.200.000 euro, cât ar fi costat implementarea unui proiect pe fonduri europene. 

Ghidul cerințelor inutile

Asta și pentru că, din păcate, în ghiduri nu se face nici o diferență între o fermă de vaci de lapte și una de vaci de carne, rasa Angus. Ca pe la noi! Cine să detalieze necesarul unei ferme de acest fel, ferme care se găsesc la fel în toată Europa?! Așa că, pe fonduri europene ar fi trebuit să facă tot soiul de investiții (platforme de bălegar, decantoare de purin etc.), care nu sunt neapărat necesare pentru creșterea vacilor de carne. Așa a apelat la ajutorul parental, familia având afaceri în comerț și cu tăierea și rindeluirea lemnului. Cu banii primiți a cumpărat și primele 65 de vițele și doi tauri. A împrejmuit cele o sută de hectare de pășune (ceva mai mult de jumătate fiind proprietatea familiei) cu gard electric alimentat de la panouri solare. A mai cumpărat și câteva utilaje, la mâna a doua, dar destul de tinere. O parte din necesarul de utilaje o avea dinainte de a demara acest proiect, pentru că exploata pășunea și terenurile cu lucernă prin cosit și comercializa producția de iarbă. Și acum mai vinde mare parte din furaje. Angus este o specie de vaci care trăiește practic în regim semi-sălbatic, petrecându-și foarte mult timp pe pășune. Direct sub cerul liber. E adevărat că grajdul în lungime de 150 metri e pregătit pentru a adăposti circa trei sute de capete. Mult peste ce are acum. Oricum, nu își propune să ajungă la mai mult de două sute de vaci mame. Consideră că atât pășunea, cât și resursele de nutreț ar fi suficiente pentru acest efectiv matcă. Poate, dacă treburile vor evolua înspre bine, se gândește să crească mai mult. 

Probleme cu fătările pentru că vacile au fost furajate prea bine

„Fătările ușoare și rusticitatea rasei sunt doar un mit”, susține fermierul. Iar dacă au grajd la discreție, ele preferă să se adăpostească. Și de soare, și de ploaie, și de viscol. 

La unele fătări l-a asistat fetița sa, de numai cinci anișori, care visează de pe acum să se facă medic veterinar, ca să aibă grijă de văcuțele ei. M-a mișcat această povestire, mai ales după ce am cunoscut atâția fermieri care își feresc copiii de la a intra efectiv în fermă. 

În exploatația lui Radu Vasile au fătat 60 din cele 65 de vaci. Acum are un singur taur, autorizat desigur, din cei doi cumpărați. Asta pentru că se băteau. Le face tratamente și are grijă de investiția lui. Specialiștii i-au spus că de vină pentru fătările cu probleme ar fi fost hrana abundentă care a determinat creșteri mari ale fătului. De anul acesta vacilor mame nu le va mai da semifân, iar mălai furajer va primi doar tineretul. Va vedea atunci dacă fătările vor fi mai ușoare. Cât privește consumul de fân, Radu Vasile spune că este undeva la 25 kg/zi/cap. Folosește doar jumătate din grajd, adică pe un singur front de furajare (are două fronturi de furajare). De fermă se ocupă un singur om. Folosește o motoretă pentru supravegherea animalelor pe pășune, pentru că ATV-ul nu prea are loc pe cărări și dacă s-ar răsturna, ar fi mai problematic pentru șeful de fermă. 

Pășunile sunt îngrijite, parcelate, numai bune pentru creșterea Angus

Radu Vasile are pregătire superioară în domeniul prelucrării lemnului. Doar are un gater vertical acasă. Dar, din păcate, exploatarea lemnului a început să fie aproape imposibilă din cauza firmelor cu capital străin, care participă la licitațiile de lemn pe picior cu oferte mult peste posibilitățile celor din zonă. Îmi povestea că o firmă din Arad a cumpărat cu 800 lei/mc de lemn pe picior, deși prima strigare era de 550 lei/mc. Și asta doar pentru că lemnul de la ei are autorizare FSC. Așa că viitorul e mai degrabă în ferma de vaci și în comerț. De aceea a achiziționat anul acesta și o mașină pentru împrăștiat gunoi de grajd. Gunoi pe care îl aduce dintr-o localitate vecină, Crihalma, pentru că ferma lui nu produce prea mult gunoi. A cumpărat și anul trecut și anul acesta în medie 600 tone de îngrășământ organic. Nu cultivă cereale pentru că e mai convenabil să cumpere, deoarece zona cu fertilitate redusă nu lasă loc unei agriculturii performante. 

Mi-a plăcut mult entuziasmul coroborat cu gândirea pozitivă, precum și extrem de bunul simț al afacerilor, calități pe care le degajă acest tânăr fermier, care pare a fi crescut din aluatul cel bun, devenit capabil să concureze cu Occidentul fără nici un fel de probleme. Asta dacă statul român și-ar vedea de treburile lui. Fără să-i mai împiedice pe fermieri să se dezvolte. Adică să le asigure un mediu prielnic din punct de vedere legislativ și economic. 

Iar dacă tizul fermierului, fostul premier al Convenției Democrate, artizan al Păcii de la Cozia cu liderul ortacilor din Valea Jiului, spunea că în România nu mai este nimic de furat, realitatea l-a contrazis de cel puțin o mie de ori până când a părăsit acest tărâm. Așa că trebuie să avem grijă de acest fel de tineri care sunt cea mai mare comoară pe care ne-o fură lumea civilizată!

FISCUL ȘI CĂUTATUL NODULUI ÎN PAPURĂ

„Cu vacile stați bine, mai prost cu actele”, remarca un inspector ANAF. Iar tânărul nostru a replicat că hârtiile mai pot aștepta, se mai pot completa, dar animalele nu. „Când vine vorba de controale, statul român este foarte strict”, remarcă tânărul fermier ticușean. Deși de multe ori inspectorii lor nu cunosc nici specificul și nici detaliile afacerilor pe care le inspectează. În ferma lui Radu Vasile au venit cu suspiciunea că cele 65 de vițele cumpărate prin Karpaten Meat (la prețul de 1.500 euro/cap) nu au fost aduse din import. Întrebarea lor era cu ce se alege Karpaten Meat după o asemenea afacere! Le-a explicat fermierul că aceștia practică un comision din import și o sumă fixă pentru carantină. De altfel, vacile aveau crotalii de Cehia, iar actele de import nu puteau fi contestate. În plus, fermierul a încheiat cu investitorul elvețian un contract de livrare a viitorilor produși către acesta. Destule chestiuni care să-i facă pe cei de la Karpaten interesați de această afacere. Chiar și așa, controlul a durat câteva zile bune, iar în dosar s-au adunat circa 50 de pagini pentru o simplă suspiciune. 

Fermierul nu mai vorbește de cei de la APIA și despre condițiile de acordare a subvențiilor. }ine minte că pentru anul trecut nu s-a încadrat la sprijinul cuplat – SCZ deoarece vacile nu aveau opt luni împlinite în ferma lui la momentul depunerii solicitării. Abia anul acesta va face prima cântărire în COP și primele vânzări. Atunci își va putea face o idee despre cuantumul real al beneficiului. 

Articol publicat in revista Ferma nr.17(178) 1 – 15 octombrie 2016