De la ospătărie, la strungărie
Povestea lui Tache Popa, “condamnat” la locul de muncă, este fascinantă. O viaţă cu coborâşuri şi urcuşuri, marcată de numeroase poticneli şi întortocheli. „Lucrez de aproape patru decenii numai aici, la grajduri. La bază, am şcoală şi calificare în meseria de sudor autogen. Am fost ospătar în Tecuci, la două faimoase restaurante:Moldovaşi Ocaua lui Cuza. De la ospătărie am venit la strungărie. Am servit la masă, şi acum fac la fel; le servesc meniul oiţelor mele dragi!”, ne-a declarat surâzând Tache Popa.
Fermierul, bărcean din tată-n fiu, avusese pe vremea ceapeului o grădină de 10 ari şi o vie de 5 ari. Dar neprestând normele de muncă la cooperativă, le-a pierdut. Mai târziu, în ’78 când a abandonat munca la restaurant, s-a retras în comună, la CAP. „Din ospătar am venit la grajd, la viţei. Lumea spunea că fusesem condamnat la locul de muncă! Era o lege pe atunci; nu era adevărat! La viţei am stat timp de doi ani, nu era de mine. Apoi, m-am cerut să trec la saivanul de oi, am stat patru ani”, a explicat Tache Popa, care are 17 ani munciţi pe cartea de muncă.
Fiul său, Dumitru, 24 ani, este un mic Prometeu legat cu lanţuri de zootehnie! Are 40 de animale, vaci cu viţei, din rasa Bălţată Românească, dar subvenţie ia doar pentru 10, cât au fost înregistrate în acte la început de drum! Aşa sunt legile! „Am crescut 20 tăuraşi, în toamnă i-am vândut la 7 lei/kg, cu 3% scăzământ. Vin arabii în sat şi cumpără! Mai pregătesc încă 25 de tăuraşi; îi voi vine în august când vor ajunge la aproape 500 kg”, ne-a declarat tânărul crescător.
Într-un număr viitor al revistei ferma, veţi afla mai multe amănunte despre această familie de destoinici crescători de animale.
