Atunci când avem în vedere creşterea profitabilităţii din prisma costului cu furajele, ar trebui să luăm în calcul măcar următoarele trei elemente: Procesarea furajului; Managementul administrării furajelor; Formularea reţetelor furajere, susţine Ioan Ladoşi, PIC România.
Potrivit acestuia, indifferent de sursa furajelor există o serie de aspecte „de fineţe” care, ţinute sub control, pot conduce la optimizarea eficienţei transformării furajului în carne de porc. Iată câteva dintre ele:
• Dimensiunea măcinişului. Se consideră că, între anumite limite, scăderea dimensiunii particulelor cu 100 microni conduce la o creştere a eficienţei utilizării furajului cu 1,2%. În mod curent, această dimensiune se situează la valoarea de 750 microni, iar reducerea la 650 va conduce la o economie relevantă de furaj /porc, evident, cu variaţii dependente de genetică, cazare, starea de sănătate a animalelor etc. Efectul advers însă este o creştere a proporţiei pulberilor, atunci când furajul se administrează animalelor ca atare, sub formă de făină;
• Calitatea furajului procesat (peletat /granulat/brizurat) – de regulă, un furaj procesat de calitate este considerat acela care conţine mai puţin de 20% pulberi şi făinuri. (…)
• Mentenanţa echipamentelor de producţie şi procesare este, de asemenea, importantă, pentru că are efecte asupra: dimensiunii măcinişului (moara şi sitele) şi calităţii amestecului ingredientelor furajere (mixerele şi cântarele).
• Furajarea umedă are reale avantaje faţă de cea uscată, pentru că are ca efecte reducerea risipei şi a pulberilor, dar şi pentru că e mai apropiată de forma preferată de hrănire a porcilor, conducând la îmbunătăţirea eficienţei furajării şi a palatabilităţii.
Despre managementul furajării, citiţi în revista Ferma, ediţia 15-30 iunie 2017!
