Pe Nicolae Ene îl întâlnisem la un eveniment de câmp organizat de un cunoscut distribuitor naţional de maşini şi utilaje agricole, moment în care m-am hotărât să-l vizitez acasă.

Ajuns la destinaţie, când am urcat dealul spre ferma familiei Ene, l-am găsit pe Nicolae meşterind la atelierul mecanic. Pregătea campania de recoltat porumbul, combinele trebuiau reglate corespunzător şi „îmbrăcate” cu echipamentele de tăiere pentru recoltat prăşitoarele. Fără prezenţa lui, utilajele parcă erau fiare reci, fără viaţă.

Nicolae Ene a lucrat o bună bucată de viaţă în petrol, a întreţinut sondele de la Schela Ianca, msituate în punctul de lucru din apropierea comunei natale, Slobozia Conachi. Timpul lui Nicolae, mai ales în campaniile agricole, era împărţit în două: noaptea era în brazdă, urcat pe tractor, la arat sau la pregătit terenul în vederea însămânţării, iar ziua era prezent la muncă, la sonde. A durat o vreme până când a trebuit să hotărască: renunţă la câmpul petrolifer ori la cel de arat! În anul 2007, Nicolae Ene a ales să ajute ferma familială care începea să se întrupeze destul de bine. “Imediat după Revoluţie, în 1991, am pornit «motoarele» afacerii de familie. Mai întâi, am cumpărat un tractor U 650 cu vopseaua încă proaspătă, de la fabrica din Braşov. Aveam ceva teren adunat de la rude… Cultivam legume şi în solar, şi în câmp. Ăsta a fost începutul!”, şi-a amintit cu vădită plăcere Nicolae Ene.

A urmat zootehnia… Familia Ene a închiriat de la primărie patru grajduri ale fostului CAP şi le-a populat cu animale de rasă; vreo 50 de vaci cu lapte, Holstein, luate de la o fermă de elită din apropiere, de la fostul IAS Şendreni. A adăugat vreo 70 de scroafe şi doi vieri. Vacile s-au înmulţit, depăşind 80 de capete; porcii au sporit ceva mai abitir. Laptele de vacă mergea “prostuţ” la preţ şi pe atunci.

Care echipa de succes şi motto-ul fermierului, aflaţi din revista Ferma, ediţia 15-31 octombrie 2017!