Am utilizat sintagma „crescătorii autentici de anumite specii de animale de fermă” deoarece numai o mică parte dintre deținătorii de animale de fermă sunt și crescători autentici de astfel de animale, dat fiind faptul că mulți sunt doar comercianți sau traficanți de animale de fermă, alții sunt doar „vânători” de subvenții pentru animalele de fermă ș.a.m.d.
Mai mult ca orice însă, acest SCZ a generat o sumedenie de probleme în zootehnia românească (în special la specia ovine), începând cu fraudele referitoare la achiziția de așa-ziși berbeci de rasă, și continuând cu respectarea prevederilor legale, dar incomplete, ale Ordinului 44/2017 emis de MADR.
Au pus SCZ-ul în fața COP-ului precum căruța înaintea boilor
Prevederile Art. 72 , litera h din Ordinul 44 admit ca eligibili la SCZ deținătorii de ovine (oricare ar fi ei) care prezintă Certificate de Origine pentru berbeci de rasă, indiferent că respectivii berbeci sunt în viață sau nu, sunt sănătoși sau autorizați pentru monte sau nu, ș.a.m.d., alături de listele RNE a ovinelor deținute.
Condiția pusă acestora este la timpul viitor, constând în faptul că respectivii trebuie să-și înscrie produșii de sex feminim rezultați din montele cu asemenea berbeci în Registrul Genealogic al unei rase, prin intermediul COP-ului.
Drept urmare se nasc întrebările:
• Dacă berbecii în cauză sunt decedați sau șchiopi, inapți de monte în sezonul următor sau bolnavi de bruceloză sau de o altă asemenea boală, cum vor mai produce mieluțele necesare înscrierii în unul dintre Registrele Genealogice de rasă?
• Dacă berbecii ale căror Certificate de Origine sunt întru totul în regulă în privința condițiilor expuse la punctul anterior, dar aparțin unei alte rase decât aceea pentru care este acreditată COP asociația la care sunt arondați respectivii deținători de ovine, cine îi poate înscrie în COP?
Pe larg despre sprijinul cuplat în zootehnie aflați din revista Ferma nr. 19/202 (editia 1-14 noiembrie)
Un articol semnat de VASILE TURCULEȚ
