În urma cercetărilor multianuale întreprinse în diferite zone ale României, s-a ajuns la concluzia că cele mai bune rezultate la semănatul grâului de toamnă se obțin atunci când de la răsărirea plantelor până la venirea iernii rămân 40-50 de zile în care plantele să vegeteze normal, în care să acumuleze o sumă de grade de 450-550oC (temperaturi mai mari de 0oC). Teoretic, perioada optimă pentru semănatul grâului de toamnă corespunde cu cea în care temperatura aerului scade la 13-15oC și se încheie atunci când se înregistrează 8-9oC.
Riscuri colaterale
În ultimii ani, toamnele au fost din ce în ce mai lungi și mai secetoase. În unele cazuri s-au semnalat variații mari de temperatură, fie a fost „vară” în mijlocul toamnei (cu peste 30oC la mijloc de octombrie), fie au fost temperaturi de iarnă și chiar zăpadă (cum s-a întâmplat în octombrie 2014 și chiar anul acesta).
În toamna acesta seceta a dat bătăi de cap fermierilor. Pe de o parte, rezerva de apă a solului, pe adâncimea 0-20 cm, a fost scăzută în multe zone, pe de altă parte nu s-a putut pregăti corespunzător terenul pentru înființarea culturilor de grâu sau orz de toamnă. Au fost situații când după secetă a venit ploaia (cu peste 100 mm înregistrați în mai puțin de două zile), întârziind și mai mult semănatul.
Fiind pățiți, mulți fermieri au început să semene grâul mai timpuriu, unii chiar cu 2-3 săptămâni mai repede față de epoca optimă. Dar semănatul prea timpuriu nu aduce întotdeauna beneficii. Toamnele fiind mai lungi și mai călduroase față de medie, există riscul ca grâul să ajungă în iarnă prea dezvoltat, cu consecințele de rigoare privind rezistența plantelor la îngheț. De asemenea, semănatul prea timpuriu crește riscul atacului muștelor cerealelor.
Larvă musca cenușie a cerealelor (sursa: www.pesticide.ro)
Pagube între 25 și 40%
• Atacul de toamnă apare când plantele sunt în faza de 2-3 frunze. La începutul perioadei de vegetație, atacul are loc în zona unde este situat mugurele de creștere. Plantele afectate au frunza centrală îngălbenită, iar dacă aceasta este smulsă, se desprinde cu ușurință. Plantele dăunate fie pier, fie supraviețuiesc, dar sunt mai slab dezvoltate, având baza tulpinii îngroșată și prezentând o înfrățire exagerată. Între frunzele de la baza tulpinii se găsește larva.
• Primăvara, după formarea paiului (sau chiar mai târziu, la înspicare) în cultură putem observa plante albe, uscate, înconjurate de frați verzi. Dacă despicăm plantele uscate, la bază găsim larva aflată în diferite stadii de dezvoltare. Atacul este cu atât mai periculos cu cât plantele sunt mai mici. Dacă survine când plantele sunt mai avansate în vegetație, atunci consecințele sunt mai reduse. În cazul în care avem mai mult de o larvă/plantă, pagubele de producție sunt vizibile. Există situații (mai rar întâlnite în ultima perioadă) când sunt 3-6 larve/plantă, caz în care plantele se încovoaie sub formă de cârjă, frunzele atacate prezentând perforații alungite dispuse în rânduri transversale. Datele din literatura de specialitate menționează că în caz de atac ridicat pagubele de producție cauzate de larvele diferitelor specii de muște ale cerealelor sunt cuprinse între 25 și 40%.
Atacul larvelor muștelor la cultura orzului de toamnă (goluri în cultură)
Pe larg despre acest subiect citiţi în revista Ferma nr. 20/203 (editia 15-30 noiembrie)
Emil GEORGESCU
INCDA Fundulea
