Nici profesiile proprietarilor – medic şi ofiţer de poliţie -, nici pasiunea pentru muzică a copiilor nu prezintă vreun indiciu. Doar dacă privim mai în profunzime, aflăm că, în completarea unei cariere prestigioase în medicină, ca anatomo-patolog şi dascăl la facultatea de specialitate, Mihaela Moldovan a absolvit recent şi Medicina Veterinară, ne apropiem de ce avea să ni se dezvăluie ochilor. În curtea frumos amenajată, în spatele piscinei acoperite, apar câteva adăposturi pentru… animale. „Locatarii” sunt şase capre, trei ieduţe şi un ţap, din rasele Alpină franceză şi Anglo-nubiană. Iar laptele, obţinut în codiţii igienice de laborator, are calităţi deosebite, poate şi din cauza dragostei reale pe care o manifestă proprietarii pentru aceste membre patrupede ale familiei Moldovan.
„Tuturor ne plac animalele. Am trăit în mediul rural, acolo ne-am născut, şi am avut animale. Părinţii mei au fost intelectuali, dar tot la ţară au locuit. Sunt mândră să spun că sunt ţărancă. Mama a fost profesoară de română, iar tata inginer agronom”, ne-a precizat din capul locului Mihaela Moldovan. Din pasiune pentru animale a ajuns să studieze medicina veterinară la Timişoara, absolvind anul acesta. Iniţial s-a gândit că fata ei va urma această carieră, dar între timp Iulia s-a dedicat muzicii, fiind, la vârsta de 4 ani, studentă la Conservatorul din Viena! Cântă la harpă. Cu toate acestea, ea ştie să mulgă caprele, la fel şi fratele ei Traian, în vârstă de 21 de ani, care este pianist.
Şi-a tratat mama diagnosticată cu o boală gravă
Toată familia este, de altfel, implicată în acest efort comun. Fiecare ştie exact ce trebuie făcut cu elegantele capre, dar şi cu laptele obţinut. Deşi în prezent activitatea din această microfermă este ceva mai puţin intensă, în urmă cu cinci ani familia Moldovan deţinea nu mai puţin de 36 de exemplare. „Am avut nouă femele, care au fătat în acelaşi an câte doi sau trei iezi”, îşi aminteşte doamna doctor. Povestea a început însă în urmă cu nouă ani. „Mama mea a fost diagnosticată cu cancer pulmonar bilateral în urmă cu zece ani. A fost operată de două ori. Iar eu, fiind medic, ştiam că acesta este un cancer foarte agresiv, ce necesită chimio sau radioterapie. Medicii care au operat-o în Ungaria, la Szeged, mi-au spus să nu urmeze nici un fel de tratament, dar în schimb să facă mişcare şi să consume produse din lapte de capră. Şi aşa am ajuns eu să cumpăr prima capră. Iar mama mea trăieşte şi acum”, ne-a mărturisit Mihaela Moldovan. Mai auzise despre oameni care au lucrat în mine de uraniu sau de cărbune cu probleme pulmonare grave şi care s-au tratat cu lapte de capră. De asemenea, ştia că tuberculoza se trata înainte cu aer curat şi cu lapte de capră. Nu a fost, totuşi, foarte uşor să-i convingă pe ceilalţi membri ai familiei să achiziţioneze capra. „Iniţial, m-au crezut nebună. Mi-au sugerat ca înainte de asta să consult un neuro-psihiatru. Şi pentru că nu am vrut să cedez, m-am supus acestui test, după care am primit rezultatul că sunt perfect sănătoasă la cap”. Apoi, lucrurile au început să intre în normalitate.
Capre de import
Fost poliţist, acum la pensie, soţul Mihaelei, Gheorghe Moldovan, a ajuns un adevărat expert în mulsul caprelor. Tot el se ocupă şi de ecornare, cam la opt zile după fătare. Îşi dedică zilnic cam două ore şi jumătate pentru activităţile din fermă. „Le mulgem de două ori pe zi, dimineaţa şi seara, iar cam la 6-8 săptămâni separăm iezii de mame. Majoritatea caprelor au fost achiziţionate din Franţa şi Austria, iar Anglo-nubienele din Olanda. Nu ne-a interesat în mod deosebit desfacerea. Producem mai mult pentru consum propriu, pentru familie şi prieteni. E mai mult pasiune decât o afacere în sine”, consideră fostul comisar-şef. Cu laptele pe care îl obţine de la capre, familia Moldovan produce brânză, smântână, unt şi iaurt. Alpinele franceze sunt ceva mai productive, dau în medie cam 5 litri de lapte pe zi, iar Anglo-nubienele până în 3 litri. „Un litru de lapte de capră îl vindem cu 10 lei, în condiţiile în care la supermarket secostă 18 lei şi nu este curat 100%, are conservanţi”, ne asigură gazdele noastre.
Mihaela şi-ar fi dorit să aibă o fermă autentică şi să se ocupe şi de procesarea laptelui. Dar pentru asta, spune ea, e nevoie de o suprafaţă de teren mai mare. „Am încercat tot felul de sortimente de brânză: cu nucă, fenicul, cu busuioc, cu diferite seminţe. Sunt foarte gustoase”, explică proprietara microfermei de capre.
Hrană administrată după o reţetă din Franţa
Pentru că deţine nişte exemplare valoroase din punct de vedere genetic, familia Moldovan a fost invitată să-şi prezinte animalele la diferite expoziţii de profil. Anul acesta, spre exemplu, două dintre capre au fost prezente la Banat Agralim. „Nu avem probleme de sănătate cu ele. Sunt cu vaccinările la zi, le facem şi deparazitări interne şi externe. Am avut un incident cu o capră, care a şi decedat pentru că i-am dat prea multă hrană. Asta era la început, când nu prea ştiam mare lucru despre creşterea caprelor”, recunoaşte Mihaela Moldovan. Caprele sunt ţinute pe stabulaţie permanentă în nişte boxe special amenajate şi sunt hrănite după o reţetă primită de la o fermă din Franţa. „Pe lângă lucernă, pe care o au la dispoziţie tot timpul în iesle, le mai dăm un amestec de furaje cu porumb, grâu, orz, ovăz, şrot de floarea-soarelui, şrot de soia, în anumite proporţii, şi în plus calciu. O porţie dimineaţa şi una seara”, ne-a explicat doamna Moldovan. Furajele le achiziţionează de la un fermier din localitatea Giroc, care vinde balotul de lucernă cu 15 lei. Pe lângă asta, mai cumpără paie pentru aşternut.
Pentru că nu doreşte să sacrifice propriile animale, unele exemplare ajung să fie vândute la diferiţi fermieri din ţară. „O ieduţă costă în jur de 300 de euro. Într-o primăvară am vândut animale de 5.000 de euro. Şcolarizarea Iuliei la Viena am plătit-o, anul trecut, cu banii primiţi pe o capră şi pe un ţap. Ne sună fermierii să ne întrebe dacă nu avem iezi de vânzare. De obicei caută ţapi”, ne-a dezvăluit Mihaela Moldovan.
LAPTELE DE CAPRĂ, UN ALIMENT MIRACULOS
„Caprele cer afecţiune, sunt foarte inteligente. Deşi pe vremuri nu era un animal tocmai dorit. Era considerată vaca săracului. Cu toate că laptele de capră este mult mai bun decât cel de vacă. Caprele nu fac niciodată cancer, şi nu se ştie de ce, dar nici nu transmit tuberculoză. Pe de altă parte, se ştie că locuitorii din Sardinia au o viaţă lungă şi asta se datorează în primul rând faptului că ei consumă doar produse lactate de capră, pe lângă faptul că beau vin roşu. Asta nu înseamnă că nu trebuie să mai consumăm carne. Omul este omnivor. E nevoie însă de cumpătare. Şi o bere este bună din când în când, că spală rinichii, şi un păhărel de tărie pentru că distruge Helicobacterul din stomac sau ca dezinfectant pentru tubul digestiv, vinul roşu care conţine tanin este indicat pentru că spală arterele coronare şi nu se depune colesterol”, ne-a explicat cea care are în spate o carieră medicală de peste 25 de ani. Potrivit acesteia, laptele de capră are compoziţie aproape la fel cu cea laptelui matern, având o cantitate foarte mare de imunoglobulină. Şi nu face cheag în stomac. De aceea este foarte bine tolerat, iar în Franţa este considerat medicament. „S-au publicat studii care demonstrează că laptele de capră reduce riscul apariţiei cancerului mamar cu 55%. Ceea ce eu, ca medic, vă pot spune că este foarte mult. Laptele de capră este indicat şi la persoanele diabetice”, recomandă Mihaela Moldovan.
Articol publicat in revista Ferma nr. 17 (200) (1-14 octombrie 2017)
