Cum rezerva hidrică a solului nu a fost refăcută în această iarnă, cantitatea de zăpadă fiind redusă, vom avea grijă să conservăm umiditatea şi să înmagazinăm, prin lucrări adecvate, apa din precipitaţiile din lunile martie-aprilie. Mare atenţie la umiditatea solului din momentul intrării cu tractoarele în câmp.

Pregătirea patului germinativ
În prezent, în agricultura modernă se acţionează în direcţia aplicării sistemelor de lucrare conservativă a solului, acest concept implicând practici agricole cât mai prietenoase cu solul, prin protecţia structurii lui şi a florei şi faunei, menţinerea şi refacerea substanţelor organice ale humusului, acoperirea permanentă a solului cu culturi de bază, culturi intermediare sau cu mulci pentru protecţia împotriva eroziunii şi ţinerea sub control a buruienilor. Lucrările conservative înseamnă utilizarea inteligentă a resurselor naturale şi gestionarea raţională a resurselor externe de completare (reducerea la minimum a îngrăşămintelor, pesticidelor etc).
Sistemul convenţional de lucrare a solului cuprinde, în funcţie de gradul de dotare cu maşini agricole şi de felul în care se prezintă, la data ieşirii din iarnă, terenul lucrat în toamnă, o lucrare de nivelat şi de grăpat imediat ce solul s-a zvântat bine, pentru a nu fi tasat. Grapele cu discuri se folosesc numai pe solurile bolovănoase sau îmburuienate. Grapa cu discuri dăunează structurii solului, de aceea sunt indicate a fi folosite cultivatoarele moderne de diferite tipuri.
Odată cu pregătirea solului se face şi fertilizarea şi erbicidarea preemergentă, cu doze de îngrăşăminte şi de erbicide specifice fiecărei specii şi în contextul particular al fiecărei parcele.

Elemente de tehnologie la semănatul plantelor din epoca I
• Mazărea trebuie semănată cât mai timpuriu, imediat după zvântarea solului; în condiţiile ţării noastre, în prima jumătate a lunii martie, în sud, şi în a doua jumătate a lunii, în nord. Temperatura minimă de germinaţie este de 1-2oC. Semănatul devreme asigură valorificarea apei acumulate în sol peste iarnă. Necesarul de apă pentru germinarea seminţelor de mazăre este de 100-125% din greutatea boabelor.
Se foloseşte sămânţă cu puritatea minimă de 98% şi germinaţia minimă de 80%, fără atac de gărgăriţă şi nefisurată. Cu două săptămâni înainte de semănat se tratează împotriva fuzariozei şi a antracnozei (Ascochyta pisi). Tratarea cu preparate bacteriene se face cu Rhizobium leguminosarum, folosind 2-4 flacoane pentru cantitatea de sămânţă ce revine la hectar.
Densitatea de semănat este 125-140 b.g./mp şi se realizează cu 250-300 kg/ha de sămânţă. Distanţa între rânduri este de 12,5 cm, iar adâncimea de semănat este de circa 6 cm. Semănatul superficial neuniformizează răsărirea şi măreşte pierderile cauzate de atacul păsărilor.
• Ovăzul se seamănă în urgenţa I, temperatura minimă de germinaţie fiind de 2-3oC, iar tinerele plante răsărite rezistă până la -7oC. Sămânţa – cu puritatea de 95% şi germinaţia peste 90% – se tratează împotriva tăciunelui zburător (Ustilago avenae) şi a tăciunelui îmbrăcat (Ustilago kolleri). Distanţa între rânduri este de 12,5 cm, iar adâncimea de semănat de 2-4 cm, cu o cantitate de sămânţă de 120-140 kg/ha.
• Semănatul orzoaicei de primăvară se face în urgenţa I. Sămânţa – cu puritate de 98% şi germinţie minimă de peste 90% – se tratează împotriva bolilor – Fusarium ssp. şi Ustilago ssp. Densitatea de semănat de 450-550 b.g./mp se realizează cu 160-200 kg/ha, la distanţa între rânduri de 12,5 cm şi la adâncimea de 2-4 cm.
• Rapiţa de primăvară se încorporează în sol mai timpuriu, având temperatura minimă de germinaţie de 1-3oC. Tehnologia de cultivare este asemănătoare cu cea a rapiţei de toamnă.
• Lupinul trebuie semănat la desprimăvărare, la temperatura minimă în sol de 3-4oC, plantele rezistând până la -5oC. Mai rezistent este lupinul albastru. Sămânţa trebuie tratată şi să aibă puritatea peste 96% şi germinaţia peste 80%. Densitatea de semănat este de 50-60 b.g./mp la lupinul alb, 70-80 b.g./mp pentru lupinul galben şi albastru şi 150 b.g./mp la lupinul peren. Distanţa între rânduri diferă – în funcţie de scopul culturii – de la 15 cm, 25 cm, la 60 cm sau în benzi de 25 cm între rândurile apropiate şi 60-70 cm între benzi. Semănatul se face la 3-6 cm adâncime, cu 200-240 kg/ha la lupinul alb, 100-130 kg/ha la lupinul galben, 130-160 kg/ha la lupinul albastru şi 20-70 kg /ha la lupinul peren. Pentru producţia de masă verde cantitatea creşte cu 25-30%.
• Semănatul latirului se face tot la temperatura solului de 3-4oC. Sămânţa – cu puritatea peste 96% şi germinaţia peste 80% – se cultivă la densitatea de semănat de 80-100 b.g./mp, la 12-15 cm între rânduri şi 5-6 cm adâncime, în cantitate de 120-160 kg/ha.
• Năutul se însămânţează în urgenţa I, când solul are 4oC, cu sămânţă ce va avea puritatea peste 96% şi germinaţia peste 90%, la densitatea de circa 40 b.g./mp (sau 50 b.g./mp în zonele mai umede). Semănatul se face la 60-70 cm între rânduri şi la adâncimea de 5-7 cm, cu 80-120 kg de sămânţă/ha.
• Lintea se seamănă cât mai devreme, când în sol s-au înregistrat 4-5oC. Deşi germinează la aceste temperaturi scăzute, răsărirea se produce numai la 7-10oC. Sămânţa trebuie să aibă puritatea peste 97% şi germinaţia peste 85%. Inocularea cu un preparat bacterian aduce sporuri de recoltă. Densitatea de semănat, în funcţie de subspecie, este de 180-220 b.g./mp pentru lintea mare (ssp. Macrosperma Bar) şi 250-300 b.g./mp la lintea mică (ssp. Microsperma Bar). Distanţa între rânduri este de 12,5 cm iar adâncimea de încorporare a seminţei în sol este de 3-5 cm. Cantitatea de sămânţă la lintea mare este de 100 kg/ha, iar la lintea mică de 80 kg/ha.
• Bobul. Plantă mai puţin extinsă în cultură în ţara noastră, deşi este importantă şi în alimentaţia omului, şi în furajarea animalelor, se cultivă în lume pe circa 2,5 milioane de hectare. La noi, arealul de cultură este în Depresiunile Transilvaniei şi în Subcarpaţii Moldovei. Semănatul se face când în sol sunt 4-5oC. Sămânţa – cu peste 97% puritate şi peste 85% germinaţie – se cultivă la densitatea de 40-60 b.g./mp, la 15 cm sau 50-60 cm între rânduri, în cantitate de 180-220 kg/ha la bobuşor (ssp. Minor) şi 250-300 kg/ha la bobul mare (ssp. Major).
• Semănatul inului pentru ulei se face când temperatura solului s-a stabilizat la 5oC, cu sămânţă având puritatea minimă de 99% şi germinaţia peste 85%. Seminţele se tratează împotriva antracnozei (Colletotrichum lini) şi fuzariozei (Fusarium lini), precum şi împotriva purecilor (Aphtona – euphorbie). Densitatea de semănat este de 800-1000 b.g./mp la inul pentru ulei şi 1400-1600 b.g./mp la inul mixt. Distanţa între rânduri este de 12,5 cm, iar adâncimea de 2-3 cm. Cantitatea de sămânţă este de 80-100 kg/ha.
• Muştarul alb se seamănă în epoca I, având temperatura de germinaţie de 1-2oC şi o rezistenţă după răsărire până la -5oC. Muştarul negru se seamănă în epoca a II-a. Distanţa între rânduri este de 12,5 cm, până la 40-50 cm. Densitatea de semănat va fi de 120-130 b.g./mp pentru culturile în rânduri rare. Cantitatea de sămânţă necesară este de 7-15 kg/ha.
• Semănatul şofrănelului se face în epoca I, când în sol se realizează 5oC, cu sămânţă având puritatea de 99% şi germinaţia peste 90%, la distanţa între rânduri de 50 cm, adâncimea de 4-6 cm şi în cantitate de 12-14 kg/ha.
• Inul pentru fuior se seamănă când temperatura solului este de 4-5oC, cu densitatea de 2400-4000 b.g./mp, la distanţa între rânduri de 12,5 cm sau de 6,25-7 cm, la adâncimea de 2-3 cm, iar cantitatea de sămânţă necesară este de 130-160 kg/ha.
• Semănatul sfeclei pentru zahăr se execută când în sol temperatura se stabilizează la 3-4oC, iar terenul este zvântat, ceea ce corespunde cu intervalul 15 martie (în sud) – 25 martie (în zona de nord). Sămânţa – cu 99% puritate şi 75% germinaţie minimă – trebuie tratată împotriva dăunătorilor (Agriotes spp., Tanymecus şi Bothynoderes punctiventris) şi a bolilor produse de ciuperci (Pythium, Phoma, Peronospora, Fusarium, Mucor, Aspergillus). Sămânţa este livrată de fabrici, şlefuită la soiurile plurigerme şi neşlefuită la soiurile monogerme. Pentru a asigura la recoltare 100-110 mii plante/ha în culturi neirigate şi între 110-120 mii plante/ha în culturile irigate, se foloseşte o cantitate de sămânţă de 5-8 kg/ha la soiurile monogerme şi 8-12 kg/ha la cele plurigerme. Distanţa între rânduri este de 45 cm iar adâncimea de semănat este de 2-4 cm.
Din categoria plantelor medicinale şi aromatice, în epoca I vom însămânţa coriandrul, chimionul, feniculul, anasonul, jaleşul, mătăciunea, isopul, cimbrul, muşeţelul, schinduful (cimbrişor), gălbenelele, armurariul, negrilica, nalba mare, săpunariţa ş.a.

ŞTIAŢI CĂ…
• Luna martie este perioada optimă de recoltare a următoarelor plante medicinale din flora spontană:
– Flori de: potbal şi toporaşi;
– Frunze de: plămânărică şi toporaşi;
– Rădăcini de: brusture, captalan, cerenţel, lemn dulce, osul iepurelui, tătăneasă, urzică;
– Rizomi de: obligeană, scaiul dracului, stânjenei;
– Coajă de: castan, cruşion, stejar;
– Se continuă recoltarea la iarba de măturice şi la mugurii de plop.

Un articol publicat în revista Ferma nr. 4/209 (ediţia 1-14 martie 2018)