MITICĂ BANCIU a absolvit Agronomia la Sibiu. A făcut facultatea mai târziu, pentru că a lucrat mai bine de doi ani în Irlanda, în construcţii şi în industria hotelieră. „De-acolo am făcut bani ca să bag în fundul vacilor”, ne spune tânărul fermier.
În 2011 s-a întors acasă cu gândul să investească banii munciţi în străinătate în ferma familiei. Părinţii săi aveau şapte vaci de lapte, iar în 2012, printr-un proiect pentru instalarea tinerilor fermieri, Mitică Banciu a cumpărat încă şapte vaci din rasa Montbeliarde. Tot prin proiect a cumpărat şi o mulgătoare mobilă mică.

Spune că a ales Montbeliarde pentru că vacile din această rasă dau un lapte mai gras, potrivit pentru consum, exact ce avea el în plan: să vândă laptele printr-un dozator. Dar nu a mers totul conform planului.
„Nu cunoşteam atâta lume ca acum şi nu am găsit în ţara noastră vaci care să intre în lactaţie toamna, cum îmi trebuia mie, pentru că iarna este cel mai mare consum de lapte.
Vacile au fost aduse din Franţa, printr-un francez stabilit în România, un escroc. Au fost şapte vaci din şapte ferme diferite. La şapte vaci au fost zece probleme. Şi acum stăm foarte prost cu reproducţia, pentru că am plecat de la început cu anumite probleme care persistă”, povesteşte tânărul fermier. Până acum a făcut doar montă artificială, dar are şi un taur pe care ar vrea să îl autorizeze pentru reproducţie, însă procedura este destul de complicată şi costisitoare. Taurul este înscris în Controlul Oficial al Performanţelor (COP) pentru lapte la Asociaţia Crescătorilor de Vaci „Băltaţa Romănească” tip Simmental de la Braşov, care conduce Registrul Genealogic al rasei Montbeliarde,

„Ca să ajung să vând laptele la 3 lei pe litru a trebuit să investesc mult”
În total mulge aproape 250 de litri pe zi, de la 12 vaci aflate în diferite stadii de lactaţie. Mulsul se face de două ori pe zi, cu o instalaţie de muls la bidon. Are în total 30 de animale, vaci de lapte plus tineret. 17 vaci sunt înscrise în COP la lapte, iar controlul îl realizează Asociaţia Bovisib Sibiu.
Cam jumătate din lapte îl vinde, cu 3 lei pe litru, printr-un dozator amplasat în centrul oraşului Horezu. În 2012 a dat 8.500 de euro pe dozator. Restul de lapte îl fac brânză, pe care o vând la piaţă.
„Profitul din creşterea animalelor este destul de mic. Ne rămân subvenţiile, care scad însă de la un an la altul. Deocamdată supravieţuim, dar nu mulţumitor. Iar eu îmi vând marfa destul de bine, faţă de alţii. Dar ca să ajung să vând laptele la preţul de 3 lei pe litru a trebuit să investesc destul de mult în igienă, muls mecanic, maşină frigorifică de transport lapte, cisternă, dar asta ne ţine pe linia de plutire. De două ori pe lună facem analize de lapte la DSV Vâlcea. Acum costă doar 30 de lei analiza, dar până acum trei ani era 70 de lei. În opt ani de zile, am avut doar două probe neconforme”, ne spune Mitică Banciu.

Utilaje de 250.000 de euro cu bani europeni
În 2017 a semnat contractul pentru un proiect de investiţii în ferme pe Măsura 4.1 din PNDR 2020, în valoare de 250.000 de euro, din care 90% nerambursabili. Pentru partea de cofinanţare a luat un credit bancar pentru care mai are de plătit rate încă patru ani. Dobânda pentru credit a fost 4% + ROBOR, care atunci era 0,7%, iar acum este peste 3%!
Cu banii din proiect a reuşit să îşi cumpere o remorcă agricolă cu două axe, fabricată în România de un producător german, o vidanjă cu tun – construită special pentru zona de munte, o cositoare frontală şi o greblă de fân, o balotieră unică în ţară, care face baloţi rotunzi pe care îi şi înfoliază, produsă în Finlanda, o remorcă tehnologică, o tocătoare de resturi vegetale pentru păşune şi un tractor Kubota. Mai are şi o semănătoare pentru păşune, pe care a folosit-o pentru a face supraînsămânţări pe 2 ha, deocamdată, cu un amestec pentru pajişti cumpărat de la Institutul de Cercetare şi Dezvoltare pentru Pajişti Braşov.

„Defavorizaţi şi la propriu, şi la figurat”
În total are cam 15 ha de păşune, din care 5-6 ha în proprietate, iar restul în arendă. Mai are închiriate 3,5 ha de la primărie. De cumpărat pământ în apropiere nu prea mai are de unde. Vecinul care are un teren cu apă şi curent lângă ferma sa i-a cerut 10.000 de euro pe hectar. Aşa că e destul de complicat să îşi facă planuri de extindere.

„Probabil 50 de capete ar fi maxim pentru zona de munte. Noi suntem defavorizaţi şi la propriu şi la figurat. Nu avem cultură mare, cumpărăm cereale, iar terenul este foarte scump şi puţin la noi în zonă, şi destul de slab calitativ, produce o coasă, două de fân, şi ăla de calitate destul de slabă. Acum am găsit şapte hectare de lucernă, pentru care plătesc 8.000 de lei pe an, la 40 de kilometri distanţă, ceea ce e destul de mult. Mă costă 20 de lei doar folia şi plasa pentru un balot. Vacile stau şase luni în stabulaţie. Până anul ăsta furajele mă costau 60.000 de lei pe an. Cumpăram lucernă, concentrate, siloz. Acum îmi produc singur fânul şi lucerna, şi mai cumpărăm doar cereale, pe care le măcinăm noi. Dacă nu aveam utilajele, eam în pom anul ăsta”, mai spune Mitică Banciu.

Povestim despre toate în grajd, în timp ce vacile vin de la păşune, iar Mitică Banciu şi părinţii săi le pregătesc pentru muls. În fermă muncesc doar ei şi mai au un zilier care îi ajută din când în când. Mâna de lucru în zonă este puţină şi scumpă: zilierii sunt plătiţi cu 100 de lei plus mâncare de 2-3 ori pe ziua de muncă. „Socotiţi şi că noi suntem trei persoane care muncim fără salariu”, ne spune, glumind amar, Dumitru Banciu, tatăl tânărului fermier. Ne mai spune şi o ghicitoare la care vă lăsăm să vă gândiţi: „Ce e-n toate şi fără el nu se poate?”.