Unitatea de cercetare din domeniul horticol şi al serelor din cadrul prestigioasei instituţii de învăţămând superior olandeze investighează dacă este cu adevărat posibilă cartografierea gustului la tomate de la distanţă, utilizând un aşa-numit „panou gustativ” şi bazându-se pe o cameră foto specială.
Proiectul ‘Fresh on Demand’ (Proaspăt la cerere) lucrează la îmbunătăţirea calităţii lanţului de aprovizionare cu fructe şi legume, pentru a satisface mai bine cerinţele consumatorilor. Iar gustul este o variabilă importantă în această ecuaţie. Pentru a analiza gustul unei tomate de obicei e nevoie de senzori, care pot măsura, printre altele, conţinutul de brix (cantitatea de zaharuri dizolvate) şi conţinutul de acid dintr-o roşie. Problema cu această tehnică este că roşia trebuie zdrobită pentru ca senzorii să proceseze datele.
WUR încearcă să afle dacă este posibilă măsurarea gustului unei roşii cu senzori nedistructivi. Sunt cercetate două metode: camerele hiperspectrale (care fac fotografii) şi spectrofotometre (care fac măsurători în punct). Rezultatele ambelor metode sunt comparate apoi cu rezultatele senzorilor distructivi (care măsoară roşiile zdrobite) şi cu cele ale panoului gustativ. Acest lucru arată ceea ce spectrul uşor al roşiei poate spune despre gust. Informaţiile obţinute pot fi apoi introduse în modelul gustului WUR pentru a putea măsura cu uşurinţă gustul tomatelor în viitor. Cel puţin în teorie sună bine, să vedem care vor fi rezultatele.
