Printre cele mai frecvente greșeli pe care le comit pomicultorii în timpul lucrărilor se numără:

1. Tăierea excesivă sau insuficientă a pomului;
2. Aplicarea stropirilor cu un produs cupric şi apoi executarea tăierilor;
3. Tăierea realizată în condiții meteo nefavorabile, mai ales pe timp de iarnă;
4. Ignorarea “principiului treimii”: raportul între grosimea lăstarului şi ax, între ramuri de gradul doi şi unu trebuie să fie de 1/3;
5. Toaletarea necorespunzătoare a pomilor de către muncitori insuficient instruiţi;
6. Îndepărtarea scoarţei pomului, chiar dacă pare afectată;
7. Folosirea unor unelte nedezinfectate, neadecvate sau neîntreţinute corespunzător.

Tăieri în funcție de specie

După cum se ştie, tăierile de rodire implică înlăturarea ramurilor care cresc în exces, păstrându-se doar ramurile sau lăstarii principali care nu umbresc zone din coroana pomului.
• La măr și păr se înlătură ramificațiile de rod care au fructificat de mai multe ori. Tăierea se execută chiar deasupra unei formațiuni apropiate de bază prin scurtarea ramurilor mai bătrâne de doi ani, precum și a celor care se depărtează de bază sau care prezintă urme de uscare.
• La prun, tunderea are scop de rărire a ramurilor. Se pot înlătura cele mai vechi de doi ani, dar și cele degarnisite după rodire.
• La cireș și vișin se realizează tăieri de rărire în zona terminală a ramurilor principale care formează coroana. În plus, ramurile prea lungi (peste 80 cm) se pot scurta pentru a se stimula rodirea, iar ramurile fără ramificații se elimină de la bază.

foto: canva.com

De ce e bine să tăiem pomii?

Tăierea nu numai că stimulează producția de calitate, dar și igienizează pomul, care devine mai rezistent la diverşi agenţi patogeni.
Alte beneficii sunt:
• aduce pomul la înălțimea și forma adecvată speciei și vârstei lui;
• întărește vigurozitatea trunchiului și ramurilor;
• echilibrează dezvoltarea coroanei, care nu se va îngroșa în exces;
• stimulează producerea unor noi ramuri.

4 REGULI DE URMAT LA TĂIERI

1. Urmăriți cu atenţie subordonarea ramurilor la tăiere;
2. Coroana nu ar trebui să aibă ramuri care să se extindă din trunchi la un unghi ascuțit;
3. Fructificarea depinde de direcția de creștere a crengilor: ramurile cu creștere verticală rodesc mai puțin decât cele orizontale;
4. Plăgile rămase de la tăiere trebuie imediat tratate.

Pe zonele cu răni mici, pe vremuri se aplicau soluţii slabe de permanganat de potasiu. ”Această metodă de tratament s-a aplicat în trecut cu rezultate bune, dar după intrarea României în UE, legislația s-a schimbat și în prezent permanganatul de K nu mai poate fi procurat legal decât cu rețetă de la unele farmacii, deoarece permanganatul de potasiu este trecut în Lista substanțelor folosite frecvent la fabricarea ilicită a drogurilor (poziția 25), substanțe care intră sub incidența Legii nr. 142 din 18 iunie 2018 privind precursorii de droguri și a altor reglementărioficiale”. Deținerea acestei substanțe este interzisă și în alte țări, care nu aparțin UE (Rusia, Ucraina etc.), deoarece în anumite amestecuri poate fi utilizată și pentru producerea de explozivi”, explică profesor emerit dr. Mihai Decun, membru al Consiliului Consultativ al Revistei FERMA.

Acesta recomandă un produs cupric cu efect curativ pe care l-a folosit cu bune rezultate: “La magazinele de produse fitosanitare există un produs anume destinat acestui scop care se numește ARBOKOL CUPRU, mastic cicatrizant care se folosește pentru toate tipurile de tăieri, altoiri și răni ale plantelor”.