Clasica arătură de vară este tot mai des înlocuită cu o prelucrare superficială a terenului (minim-till), având dublu scop: de a întrerupe capilaritatea pentru a păstra apa în sol şi de a stimula germinarea seminţelor de buruieni şi a samulastrei. Suplimentar, pentru ca suprafaţa terenului să nu rămână „neagră”, se recomandă înfiinţarea unor covoare vegetale (culturi de acoperire sau cover crops).

Îmbunătățirea sănătății solului nu se poate face peste noapte și este dificil de realizat în mijlocul unei secete. Însă buna gestionare a solului reduce impactul următoarei posibile secete.

Minim-till – varianta rapidă

Avantaje: Prin acest sistem se păstrează o mare parte din resturile vegetale ale culturii anterioare pe suprafața solului, ceea ce oferă o protecție fizică directă și previne pierderea apei din sol.

Practic, resturile vegetale acționează ca un scut împotriva soarelui și vântului, scăzând temperatura solului și reducând drastic evaporarea directă. În acelaşi timp, prelucrarea minimă a solului favorizează germinarea seminţelor (de buruieni, dar şi a culturii anterioare), ceea ce ajută apoi la scăderea presiunii potenţiale de îmburuienare.

Resturile vegetale au un efect de „burete”, iar descompunerea biomasei crește procentul de materie organică din sol. Fiecare procent suplimentar de materie organică permite solului să rețină cantități uriașe de apă în plus per hectar.

Deoarece stratul superficial de pământ nu este întors, prin minim-till se păstrează intactă structura solului şi canalele naturale create de râme, ceea ce permite apei să pătrundă rapid în straturile adânci.

Dezavantaje: Aplicarea pe termen lung doar a sistemului minimum till, fără aportul adus de prezenţa unor plante cu rădăcini vii/active, poate duce uneori la formarea unei cruste la suprafața solului sau chiar la o compactare superficială cauzată de alternanţa acţiunii precipitaţiilor, vântului şi căldurii solare. 

Alegerea ideală: culturile de acoperire

Avantaje: Culturile de acoperire îmbunătățesc infiltrarea apei în sol și capacitatea pe termen lung a solului de a reține umiditatea. În plus, au o componentă biologică activă care, spre deosebire de fauna microbiană şi fungică, transformă fizic şi radical structura solului.

Prin acţiunea directă, rădăcinile puternice sparg straturile compactate și creează „macro-pori” prin care ploaia se infiltrează rapid, eliminând riscul de șiroire și eroziune a solului.

Prin înfiinţarea culturii de acoperire se execută şi o prelucrare superficială minimă a solului, ceea ce face ca terenul să beneficieze de acţiunea combinată a celor două metode: minim-till şi cover crops.

Culturile de acoperire pot scădea temperaturile la nivelul solului, în mijlocul verii, cu 20-40 de grade, crescând în același timp diversitatea solului și favorizând nutriția culturilor.

Dezavantaje: Totuşi, în funcţie de specie sau de tipul amestecului de plante, cultura de acoperire în vegetație consumă o anumită cantitate de apă din sol. Este important ca distrugerea culturilor de acoperire să fie făcută înainte ca acestea să ajungă într-un stadiu avansat ca maturitate (lignificare/uscare) şi mai ales în timp util, astfel încât să nu epuizeze rezervele de apă din sol înainte de semănatul culturii principale.

Culturile de acoperire (covoare vegetale) și lucrările minime ale solului (minim-till / no-till) nu se exclud reciproc, ci sunt practici complementare care pot ajuta la păstrarea umidităţii din sol.

Citeşte şi: Avantajele includerii culturilor de acoperire (cover crops) în sistemul no-till

Mai multe rădăcini, mai multă apă

Combinarea culturilor de acoperire cu cultivarea directă a solului poate crește cantitatea de materie organică din sol prin îmbunătățirea structurii acestuia, ceea ce permite stocarea unei cantități mai mari de apă, care poate fi accesată de rădăcinile plantelor în creștere pe tot parcursul anului.

Un nou raport al Universității din California – Davis arată că sistemul ”cover crops” utilizează cu 40% mai multă apă disponibilă datorită capacității îmbunătățite de reținere a apei, infiltrării mai eficiente și a eroziunii mai reduse a solului. Raportul mai arată că aceste plante pot stoca suplimentar 50-60 litri de apă/mp în timpul iernii comparativ cu lăsarea terenului gol.

Studiile USDA au demonstrat că arătura de toamnă cauzează o pierdere de cca. 25 litri de apă/mp comparativ cu încorporarea superficială a reziduurilor vegetale. În acelaşi timp, o miriște „fără arătură” poate stoca suplimentar până la 75 litri apă/mp în lunile de toamnă și de iarnă.

Materia organică chiar contează

Una dintre cele mai importante funcţii ale materiei organice este capacitatea de a îmbunătăți infiltrarea apei după ploaie și de a crește capacitatea de reținere a apei în sol.

Materia organică poate reține de până la 20 de ori propria greutate în apă, în timp ce nisipul pur nu depășește reportul de 0,2 ori. Se estimează că o creștere cu 1% a materiei organice din sol este egală cu aproximativ 0,5% carbon din sol. Fiecare procent suplimentar (1%) de materie organică din sol poate crește capacitatea de reținere a apei cu volume cuprinse între 150.000 și 185.000 l/ha (pe un strat de 30 cm), în funcție de tipul solului și de textura acestuia.

Cum crești conținutul de materie organică din sol?

După recoltare și descompunerea resturilor vegetale, se obține mai multă materie organică decât se adaugă, dar solul se va degrada treptat în timp. De aceea e necesară suplimentarea cu îngrășăminte organice. În general, conținutul de materie organică din sol poate fi crescut în trei moduri:

1. Îmbunătățirea aportului de reziduuri prin modificarea rotației culturilor și păstrarea resturilor vegetale.
2. Creșterea aportului de materie organică din sol prin adăugarea anuală de gunoi de grajd, compost și/sau îngrășăminte organice.
3. Reducerea pierderilor prin decompostare prin limitarea perturbării solului.

Strategie specifică pentru fiecare fermă

Pentru un efectul imediat de stopare a evaporării, minim-till oferă rezultate mai rapide, dar pentru o „rezistență” pe termen lung la secetă, transformarea solului şi înmagazinarea eficientă de apă pe termen lung, culturile de acoperire sunt indispensabile.

Adaptarea cele mai potrivite strategii de păstrarea a umidităţii în sol se face în funcţie de condiţiile particulare din fiecare fermă, tipul de sol, regimul de precipitaţii, cultura premergătoare şi cultura următoare.

Citeşte şi: 5 sfaturi pentru a păși cu dreptul în agricultura bio