Într-un context economic dominat de inflaţie şi costuri în creştere, fermierii europeni descoperă că sprijinul financiar primit îşi pierde treptat puterea, devenind insuficient pentru a acoperi cheltuielile de bază.
Considerate ani la rând un pilon de stabilitate pentru fermieri, subvenţiile agricole îşi pierd rapid din valoare sub presiunea inflaţiei. Chiar dacă sumele acordate pe hârtie au rămas similare, puterea lor de cumpărare a scăzut semnificativ. Pentru mulţi fermieri, acest lucru înseamnă că subvenţiile nu mai acoperă nici măcar o parte relevantă din costurile curente, transformându-se dintr-un sprijin real într-un mecanism tot mai simbolic.
Un sprijin care nu mai ţine pasul cu realitatea
Datele prezentate recent de Comisia pentru Agricultură din Parlamentul European arată că, în ultimii ani, costurile de producţie au crescut într-un ritm accelerat, în timp ce subvenţiile au rămas aproape neschimbate. Creşterea preţurilor la energie, îngrăşăminte şi furaje, accentuată după invazia rusă în Ucraina, a pus o presiune enormă asupra fermierilor.
În acelaşi timp, inflaţia anuală, situată în jurul valorii de 4-5% în multe state europene, a erodat constant valoarea reală a plăţilor directe. În unele cazuri, diferenţa este dramatică. Spre exemplu, preţul plătit fermierilor pentru lapte este adesea mult sub costul de producţie, în timp ce preţul final din magazine este de câteva ori mai mare. Această ruptură între costuri şi venituri pune în pericol viabilitatea multor exploataţii agricole, în special a celor mici şi mijlocii, care au mai puţine resurse pentru a absorbi şocurile economice.
Cine beneficiază cu adevărat de subvenţii?
Criticii sistemului actual susţin că o mare parte din bani ajunge la un număr relativ mic de beneficiari, în special exploataţii agricole mari, în timp ce fermele familiale primesc sume insuficiente pentru a face faţă provocărilor actuale. Această situaţie ridică semne de întrebare cu privire la eficienţa politicilor agricole europene şi la capacitatea lor de a susţine exact acele segmente considerate cele mai vulnerabile. În acest context, tot mai multe voci cer o reformă care să adapteze sprijinul la nevoile reale ale fermierilor, nu doar la dimensiunea suprafeţei lucrate.
Îngrăşămintele, punctul nevralgic
Printre cele mai acute probleme identificate se numără criza îngrăşămintelor, recunoscută chiar de comisarul european pentru agricultură, Christophe Hansen. Creşterea semnificativă a preţurilor la aceste produse esenţiale a afectat direct costurile de producţie şi a redus marjele de profit ale fermierilor.
Citeşte şi:
Soluţii la criza îngrăşămintelor: stimulente, nu penalizări!
Între timp, discuţiile despre viitoarea Politică Agricolă Comună adaugă un nou strat de incertitudine. Deşi oficialii europeni susţin că sistemul va deveni mai flexibil şi mai bine adaptat nevoilor statelor membre, rămâne de văzut dacă noile măsuri vor reuşi să corecteze dezechilibrele actuale.
