Creşterea costurilor la îngrăşăminte, amplificată de noile politici climatice europene, riscă să afecteze într-o şi mai mare măsură competitivitatea agriculturii. În centrul discuţiei se află două instrumente-cheie: ETS şi CBAM.

ETS (Sistemul UE de Comercializare a Emisiilor) este mecanismul prin care companiile europene plătesc pentru emisiile de CO₂, prin cumpărarea de certificate de carbon. CBAM (Mecanismul de Ajustare la Frontieră a Carbonului) este o taxă aplicată importurilor, menită să asigure că produsele aduse din afara UE suportă un cost al carbonului similar cu cel din interiorul Uniunii. Aplicarea acestor instrumente asupra îngrăşămintelor riscă să ducă la scumpiri majore pentru fermieri. În acest context, Farm Europe propune o serie de soluţii alternative.

O decizie rapidă pentru a evita şocul costurilor

Prima propunere este una de urgenţă: îngrăşămintele ar trebui excluse din ETS. O astfel de decizie ar elimina automat şi aplicarea CBAM în acest sector, prevenind un şoc major asupra costurilor de producţie în agricultură. Farm Europe susţine că tranziţia climatică nu poate fi construită prin creşterea artificială a costurilor, ci printr-un model economic nou, care să includă atât fermierii, cât şi industria europeană a îngrăşămintelor. Reducerea emisiilor ar trebui astfel realizată prin investiţii şi tehnologii care scad amprenta de carbon fără a reduce producţia agricolă.

Credite de carbon pentru fermieri

O altă soluţie este introducerea unui mecanism prin care fermierii să poată genera şi vinde credite de carbon. Prin utilizarea îngrăşămintelor certificate cu emisii reduse, agricultorii ar putea obţine reduceri de emisii recunoscute şi tranzacţionabile către companiile din ETS care au nevoie de certificate. Astfel, costul suplimentar al îngrăşămintelor verzi ar fi acoperit de piaţa carbonului, fără ca agricultura să fie inclusă direct în ETS.

Citeşte şi:
Ce sunt îngrăşămintele „low-carbon”? Cum alegem îngrăşământul potrivit?

Farm Europe propune ca stimulentele să fie limitate la îngrăşămintele produse în UE, pentru a garanta credibilitatea certificării şi pentru a evita riscurile de fraudă asociate importurilor. În plus, este luată în calcul o cotă minimă de incorporare, de exemplu 5% îngrăşăminte verzi, inclusiv prin utilizarea biometanului.

Autonomie şi securitate alimentară

În paralel, utilizarea îngrăşămintelor organice ar trebui încurajată printr-o revizuire ţintită a Directivei Nitraţilor, care să permită ajustarea limitei actuale de 170 kg N/ha/an în funcţie de condiţiile locale. În viziunea Farm Europe, tranziţia verde nu trebuie să ducă la pierderea competitivităţii şi la creşterea dependenţei UE de importuri. Soluţia este un model bazat pe stimulente, cerere reală şi investiţii, care să protejeze fermierii şi să consolideze securitatea alimentară europeană.