Obiectivul principal în determinarea momentului optim al primei coase la lucernă (şi al tuturor culturilor furajere, în general) este obținerea unor furaje cu un conţinut maxim posibil de macronutrienţi, în special proteină şi energie.

Fermierii şi oamenii de ştiinţă au căutat compromisul ideal între randament, calitate şi persistență în producerea furajului. Recomandările pentru strategiile de recoltare la prima coasă diferă în funcție de nevoile de hrană ale fiecărei ferme și de disponibilitatea fermierului de a risca în a cântări avantajele şi dezavantajele în ceea ce privește factorii concurenți de randament, calitate și persistență a furajelor.

Momentul optim pentru prima coasă la lucernă = compromisul ideal între randament și calitate.

Pentru a obţine un furaj de calitate în primăvară, dar mai ales a unui fân de calitate, este necesară monitorizarea permanentă şi atentă atât a creşterii plantelor, cât şi condiţiilor de mediu (meteorologice), infestări cu insecte, etc. În general, studiile se concentrează pe momentul recoltării și pe cea mai bună metodă de a determina calitatea furajelor.

Indiferent de momentul coasei, recomandarea generală este ca uscarea să aibă loc cât mai rapid, indiferent dacă plantele vor fi folosite pentru producerea de fân, semifân sau siloz.

7 factori care fac ca prima coasă, la lucernă sau la alte plante furajere, să fie diferită de orice altă recoltă a sezonului:

1. Particularităţile sezonului (mediul de creștere). În primăvară, condițiile de mediu variază foarte mult, având un impact profund atât asupra creșterii lucernei, cât și asupra calității furajului de la an la an. Acum, dezvoltatea plantelor şi implicit momentul optim pentru prima coasă sunt determinate în principal de temperatură (suma gradelor Celsius):

• Dacă primăvara este timpurie şi cu temperaturi peste normal, stadiul optim de recoltare va fi mai devreme.
• Dacă primăvara este rece, cu temperaturi sub medie, şi maturitatea culturilor furajere va fi mai târzie.

Stresul de umiditate și/sau temperaturile scăzute duc la o creștere mai lentă a plantelor. În schimb, temperaturile ridicate scad mai rapid digestibilitatea și accelerează creșterea, presupunând că există o umiditate adecvată.

2. Digestibilitatea fibrelor nutritive (carbohidrați complecși, solubili și insolubili) are, de obicei, o evoluție rapidă în cursul creșterii lucernei în primăvară. Digestibilitatea fibrei (NDFD – Neutral Detergent Fiber Digestibility) la prima coasă este adesea mai mare decât la următoarele coase ale sezonului.

Dar digestibilitatea fibrelor, respectiv calitatea furajului obţinut scade mult mai rapid în primăvară (la prima coasă) în comparație cu coasele ulterioare, pe măsură ce plantele se apropie de faza de înflorire.

Pentru a atinge o calitate maximă a furajului, fereastra de recoltare din primăvară este foarte restrânsă în comparație cu ciclurile de creștere ulterioare şi este accelerată de temperaturile ridicate. De asemenea, această scădere a digestibilităţii este şi mai dramatică la gramineele furajere (iarbă).

3. Maturitatea plantelor (stadiul de vegetaţie) este utilizată pe scară largă pentru a determina momentul optim de recoltare şi este mult mai impotantă decât înălțimea plantelor sau data calendaristică.

4. În primăvară, calitatea furajului poate scădea rapid, deoarece plantele se maturizează şi îmbătrânesc rapid, astfel încât tăierea în faza de îmbobocire (început de înflorire) este esențială pentru recoltarea unui furaj de calitate şi cu o mare digestibilitate, dar şi pentru evoluţia ulterioară a culturii şi coasele următoare. În condiții normale de creștere, o întârziere de 5 zile în recoltarea primei coase de lucernă duce la un câștig de aproximativ 0,5 tone substanţă uscată/ha, dar la o scădere a calității relative a furajelor de până la 20%, se arată în studiile publicate de Unitatea de extensie a Universităţii Wisconsin-Madison (SUA).

5. Prima coasă dă ritmul pentru întregul sezonul. Momentul de recoltare al primei coase poate afecta foarte mult creșterea lucernei şi a altor culturi furajere perene în restul sezonului. Practic, data primei coase şi înălţimea de tăiere pot dicta câţi lăstari vor creşte în lunile următoare.

O coasă mai timpurie permite adesea o utilizare mai bună a umidității disponibile în sol pentru a doua coasă și extinde opțiunile de recoltare pentru restul sezonului.

6. Dimineaţa sau după-amiaza?

Numeroase studii arată că recoltarea la începutul serii ajută la obţinerea unui furaj cu un conținut total de carbohidrați nestructurali (zaharuri şi amidon) mai mare decât în cazul unei coase realizate dimineața, datorită proceselor de fotosinteză din cursul zilei. Nivelurile mai ridicate de carbohidrați cresc digestibilitatea și palatabilitatea furajelor.

Plantele acumulează carbohidrați sub formă de zaharuri și amidon prin fotosinteză în timpul zilei, care se acumulează în frunze mai repede decât poate planta să-i transloce către rădăcină sau să îi utilizeze pentru creștere și întreținere. Concentrațiile acestor carbohidrați nestructurali, care sunt aproape 100% digerabili, ating apogeul spre sfârșitul după-amiezii. De asemenea, la lucernă, raportul frunze/tulpină atinge un vârf tot în acest moment.

În timpul nopţii, fotosinteza se oprește, iar plantele folosesc carbohidrații nestructurali pentru respirație, întreţinere şi creşterea plantelor. Acest lucru duce la o concentrație scăzută de carbohidraţi nestructurali în țesuturile vegetale până când soarele răsare din nou, apoi ciclul se repetă.

7. Uscarea cât mai rapidă! Având în vedere variația diurnă (zilnică) a concentraţiei carbohidraților nestructurali, ar fi logic să cosim plantele furajere spre sfârșitul după-amiezii. Dar după tăiere intervine un alt factor important: procesele fiziologice în plante nu se opresc, iar respirația continuă până când umiditatea plantelor ajunge la aproximativ 50%.

Având în vedere importanța umidității în conservarea calității furajului, rata de uscare devine un factor esențial în păstrarea calității furajului cosit. Timpii lungi de uscare se traduc printr-o respirație prelungită a plantelor după tăiere, ceea ce reduce şi mai mult conţinutul de zaharuri aflate în plante la momentul tăierii.

Citeşte şi: 7 sfaturi pentru pregătirea sezonului de pășunat