Planificarea este esențială pentru reuşita unui sezon de păşunat, scoaterea animalelor „din timp” şi „la timp” va crește performanța și va îmbunătăți profitul, ştiut fiind că păşunatul e cea mai simplă şi ieftină soluţie pentru întreţinerea şi hrănirea rumegătoarelor mari şi mici.
Startul unui nou sezon de păşunat implică o serie de lucrări atât pentru pregătirea păşunilor şi a utilităţilor, cât şi a animalelor.
1. Planul de pășunat
Majoritatea fermierilor se grăbesc să scoată animalele la păşunat cât mai curând posibil, chiar dacă sunt conștienți de valoarea nutritivă redusă a ierbii timpurii de primăvară și de riscul de a compromite evoluţia viitoare a covorului vegetal. Vremea joacă un rol important, iar fermierii trebuie să reacționeze rapid în funcție de condițiile solului.
În mod ideal, păşunea ar trebui împărțită în (cel puţin) trei parcele, îngrădite şi care să fie folosite prin rotaţie. În interiorul fiecărei parcele se pot face delimitări cu gard electric pentru a muta animalele zilnic și un gard „în spate” pentru a minimiza daunele şi a permite refacerea vegetaţiei.
2. Pregătirea sezonului de păşunat începe toamna…
La fel ca şi pentru culturile vegetale, şi în cazul păşunilor trebuie întocmit un plan de fertilizare şi îngrijire.
În cazul păşunilor naturale, dar mai ales a celor cultivate, pregătirea şi planificarea lucrărilor pentru sezonul următor încep încă din toamnă prin: oprirea păşunatului, curăţarea terenului de resturi vegetale lemnoase/arbuşti, eventuale lucrări de supraînsămânţare, nivelare (distrugere muşuroaie, etc.) şi aplicarea de îngrăşăminte naturale (gunoi de grajd, în principal) în limitele perioadei de interdicţie impuse de reglementările oficiale pentru protecţia mediului.
Aplicați, dacă este necesar, fertilizanţii strategic pe păşune, evitând perioadele cu ploaie și vremea rece. În primăvară începeţi fertilizarea şi păşunatul cu parcelele cel mai bine drenate pentru a obţine cel mai bun efect.
3. Inspecţia şi repararea infrastructurii
Asigurați-vă că toate gardurile, atât cele fixe, cât şi cele electrice sunt „în picioare” şi funcţionale.
În funcţie de distanţa păşunii faţă de fermă, se recomandă să aveți pregătite adăposturi şi „tabere” de vară, pentru situaţiile cu vreme nefavorabilă şi dacă solul devine prea umed. Se recomandă utilizarea „zonelor de sacrificiu” – parcele unde animalele să fie menţinute timp de câteva zile în perioadele cu precipitaţii prelungite şi noroi, pentru a proteja pășunile principale.
Asigurați-vă că animalele au acces permanent la apă curată în fiecare parcelă a păşunii.
4. Pregătirea animalelor
Înainte de începerea păşunatului se recomandă evaluarea stării de sănătate a animalelor, deparazitarea şi vaccinarea. De asemenea este importantă şi monitorizarea și efectuarea scorului stării corporale (SCC), pentru ca, dacă este necesar, să suplimentați furajarea, mai ales pe măsură ce calitatea ierbii se schimbă.
Trecerea de la furaje „uscate” din stabulaţie la păşune trebuie să se facă treptat, pentru a permite stabilizarea intestinală.
Strategie de tranziție: în primele 5-10 zile, hrăniţi animalele cu fân înainte de ieşirea pe păşune pentru a preveni consumul rapid al vegetaţiei tinere, luxuriante, care poate cauza apariţia problemelor digestive.
5. Momentul optim pentru scoaterea animalelor la păşunat
În funcţie de compoziţia floristică şi de tipul păşunii (naturală sau cultivată), intrarea animalelor pe păşune ar trebui să se facă doar atunci când masa vegetativă este suficient dezvoltată şi atinge înălţimea de minim 20-25 cm în cazul păşunilor pentru vaci şi de minim 10-15 cm pentru oi, iar solul este ferm (fără apă stătătoare).
De asemenea, pentru a evita deteriorarea terenului şi a covorului vegetal, trebuie aplicat păşunatul raţional, precum pășunatul în fâșii și împrejmuirea „în spate” a păşunii pentru o recuperare rapidă a plantelor şi păstrarea calităţii pășunilor.
Urmăriţi permanent umiditatea solului şi mutaţi rapid sau scoateţi animalele de pe păşune în cazul unor precipitaţii excesive, pentru a evita deteriorarea iremediabilă a covorului vegetal şi „bătătorirea” excesivă a terenului.
6. Pășunat prin rotație/raţional
Planificați pășunatul raţional şi rotaţia parcelelor, începând prin parcelarea păşunilor şi evaluarea stării de vegetaţie a plantelor.
Pășunatul prin rotație presupune mutarea frecventă a animalelor (zilnic sau la fiecare câteva zile), prin rotaţie, în parcele cu iarbă proaspătă folosind garduri electrice (inclusiv garduri „din spate”) pentru a preveni suprapășunatul şi pentru a permite refacerea covorului vegetal.
În primăvară, rotaţia parcelelor trebuie să să facă într-un ritm mai rapid, deoarece regenerarea ierbii este accelerată şi aceasta trebuie valorificată de către animale înainte de a se maturiza excesiv. În acelaşi timp, pentru a evita „îmbătrânirea” ierbii, anumite suprafeţe se pot cosi pentru a produce fân sau semifân. De asemenea, se pot aplica și coase de întreţinere pentru a stimula regenerarea covorului vegetal şi distrugerea buruienilor neconsumate de animale.
7. Protejați solul şi flora spontană
Una dintre cele mai mari şi frecvente greșeli este păşunatul excesiv, până la expunerea solului. Suprapășunatul are mai puțin de-a face cu numărul de animale/suprafaţă și mult mai mult cu timpul în care plantele sunt expuse animalelor. Dacă animalele rămân într-un singur loc prea mult timp sau se întorc prea devreme, vor suprapășuna anumite plante.
Fiecare specie/plantă are un scop în flora spontană şi „ne spune ceva” – o poveste despre ceea ce se întâmplă sub suprafața solului și cât de activă este „viaţa subterană”.
O înălţime redusă sau chiar lipsa vegetaţiei şi expunerea solului, în special în situaţiile în care temperatura ambientală este ridicată, face ca temperatura la nivelul solului să crească foarte mult şi prin urmare să fie distrusă orice formă de „viaţă” la suprafaţa terenului, inclusiv a plantelor.
Încărcătura de animale/suprafaţă
Respectaţi încărcătura de animale/ha pentru pășunat (0,3 UVM/ha), perioadele de cosit şi condițiile de agro-mediu pentru a beneficia de subvenţiile APIA pentru păşune. Dacă încărcătura de animale/ha este depăşită, se administrează furaje suplimentare pe păşune.
Se recomandă ca animalele tinere, „mai ușoare” din punct de vedere al greutăţii corporale, să fie introduse la păşunat în parcelele cu o compoziţie floristică bogată, precum şi în pajiştile nou înfiinţate, pentru a preveni călcarea excesivă.
Încercaţi să menţineţi înălţimea de păşunat sau de cosit până la aproximativ 3,5-4 cm (echivalentul a cca. 1.200-1.500 kg substanță uscată/ha) pentru a încuraja o regenerare puternică a plantelor încă din primăvară.
