Primăvara agricolă începe, în fiecare an, cu aceeași promisiune: un nou sezon, o nouă șansă. Dar pentru fermierii români, campania din acest an nu începe cu optimism, ci cu facturi tot mai mari și cu o incertitudine care pare să devină regulă.
Costuri în creștere și presiune pe ferme
În timp ce semănătorile intră în brazdă, costurile la hectar cresc într-un ritm care nu mai poate fi ignorat. Motorina se scumpește în fiecare zi, prețul îngrășămintelor nu mai poate fi controlat iar costul inputurilor agricole este tot mai greu de planificat într-un buget coerent.
Pentru fermele din România, fiecare creștere de preț înseamnă o presiune directă asupra supraviețuirii.
Agricultura într-un context global instabil
Agricultura nu mai depinde doar de vreme. Astăzi depinde de războaie, de crize energetice, de piețe destabilizate și de decizii politice luate departe de ogoarele României. Blocaje logistice, tensiuni comerciale, fluctuații ale piețelor energetice – toate ajung, inevitabil, în contabilitatea fermierului.
Dar în timp ce fermierii își asumă riscuri tot mai mari pentru a produce hrană, întrebarea devine tot mai apăsătoare: unde este statul?
Decizii rapide vs. reacții întârziate
Pentru agricultori, fiecare zi din campania de primăvară contează. Deciziile se iau rapid, investițiile se fac adesea pe datorie iar riscurile sunt reale. Pentru autorități însă, reacțiile par întotdeauna întârziate. În locul unor măsuri clare care să ofere stabilitate într-un context economic volatil, fermierii primesc prea des promisiuni, explicații și strategii care rămân doar pe hârtie.
Agricultura nu poate funcționa cu promisiuni. Nu poți alimenta tractorul cu declarații și nu poți fertiliza câmpul cu conferințe de presă. Realitatea din ferme este simplă: costurile cresc, riscurile cresc, în timp ce marjele de profit se subțiază de la un sezon la altul.
Concurența europeană și dezechilibrul de sprijin
În același timp, fermierii români sunt puși să concureze pe o piață europeană unde sprijinul pentru agricultură este tratat ca o prioritate strategică. În multe state, agricultorii primesc măsuri rapide de sprijin atunci când costurile scapă de sub control sau când piețele sunt destabilizate. În România, însă, reacțiile vin târziu, iar soluțiile sunt adesea insuficiente.
Fermierii nu cer privilegii. Cer predictibilitate. Cer reguli clare, decizii rapide și politici care să înțeleagă că agricultura nu este doar o activitate economică, ci un pilon al siguranței naționale.
Pentru că fără ferme viabile nu există securitate alimentară.
Întrebarea esențială
Primăvara aceasta, fermierii ies din nou în câmp. Nu pentru că situația este favorabilă, ci pentru că agricultura nu poate fi amânată.
Dar între realitatea din ferme și ritmul lent al deciziilor politice se adâncește o ruptură periculoasă.
Agricultura românească rămâne astfel prinsă între războaiele lumii, volatilitatea piețelor și lipsa unei viziuni ferme. Iar această presiune nu mai poate fi ignorată. Pentru că dincolo de statistici, subvenții și discursuri politice, miza reală rămâne: cine va mai produce hrana de mâine? O întrebare la care, deocamdată, răspunsul vine tot din câmp.
Editorial publicat în Revista Ferma, ediția aprilie 2026
NICOLETA DRAGOMIR
Redactor-şef Ferma Clasic Ferma Media Grup
