Tot mai mulţi români caută produse locale, cu trasabilitate şi gust autentic, iar Alex Culda, crescător de oi Lacaune, răspunde acestei cereri printr-o fermă de familie, procesare artizanală şi vânzare directă către comunitate.

Într-o perioadă în care zootehnia românească se confruntă cu presiuni economice tot mai mari, există tineri fermieri care aleg să meargă împotriva curentului – nu prin extindere agresivă, ci prin specializare, control al costurilor şi apropiere de consumator. Un astfel de exemplu este Alex Culda, un adevărat specialist în creşterea ovinelor din rasa Lacaune, în localitatea Livada, judeţul Arad, care şi-a construit o fermă mică, dar eficientă, bazată pe genetică de top şi produse lactate de nişă.

Selecţia efectivului şi controlul cheltuielilor

Noua strategie pe care a adoptat-o a dus la reducerea efectivului de animale la aproximativ 50 de capete, însă nu din lipsă de perspectivă, ci mai degrabă din dorinţa de a se concentra pe calitate şi eficienţă. „Mi-am selectat oile cele mai bune. Sunt atent la furaje, la ce le dau, ce cumpăr şi ce pot să produc singur”, spune tânărul fermier, precizând că nu mai păstrează exemplare care produc sub 350 de litri de lapte pe lactaţie.

Un singur berbec pentru toate oile

Toate aceste decizii vin ca urmare a vremurilor grele, când controlul costurilor devine vital pentru supravieţuirea fermei. Pentru a menţine performanţa, a eliminat din efectiv oile sensibile şi a investit în genetică de top, inclusiv planificând schimbarea berbecilor la 1-2 ani pentru a evita consangvinizarea. „Acum am un singur berbec şi o să mai aduc unul din Austria, pentru o linie de sânge total diferită”, spune Alex. Astfel, poate folosi un singur berbec pentru toate oile, simplificând managementul reproducţiei.

De la brânză proaspătă, la produse de nişă

Pe partea de procesare, acesta a început să producă unt, iaurt şi caşcavaluri diversificate. Iaurturile vin în trei arome – simplu, cocos şi vanilie, în timp ce caşcavalurile sunt maturate în vin, în bere artizanală sau aromate cu chili, piper şi leurdă de sezon. „Am produse pe care nu le au alţii şi la care pot obţine un preţ mai bun”, explică tânărul.

Aşadar, diversificarea nu este doar o idee de marketing, ci o formă de independenţă economică. „Dacă vine clientul după brânză proaspătă, să mai ia şi unt sau iaurt, să nu mai meargă la supermarket. Vreau să-i ofer cam tot ce are nevoie din categoria produselor lactate”, argumentează Alex.

Vânzare directă şi trasabilitate

Un element central în strategia crescătorului arădean este vânzarea directă. În faţa casei şi-a amenajat o „căsuţă” cu vitrină şi autoservire, prin care îşi comercializează produsele fără intermediari. Această apropiere de consumator a adus şi un avantaj neaşteptat: o clientelă tânără, tot mai interesată de produse locale.

„Vin foarte mulţi tineri cu copii mici. Sunt mulţumiţi că pot cumpăra un produs de calitate, pe care nu îl găseşti în magazin. Contează mult că e local şi că există trasabilitate. Ştiu fermierul, pot vedea oile dacă sunt curioşi”, spune arădeanul.

Renunţarea la capre şi focus exclusiv pe Lacaune

În dorinţa de a eficientiza activitatea, Alex Culda a luat decizia de a renunţa complet la creşterea caprelor. Consideră că, din punct de vedere al producţiei şi profitului, acestea sunt net inferioare oilor, iar energia trebuie concentrată acolo unde randamentul este maxim. În prezent, ferma sa este axată exclusiv pe rasa Lacaune, cunoscută pentru producţia ridicată de lapte şi pentru potenţialul genetic.

Avantaj competitiv prin fătări timpurii

Între timp, Alex şi-a adaptat şi calendarul de reproducţie pentru a rămâne competitiv. A avut fătări în decembrie şi ianuarie, tocmai pentru ca berbecuţii rezultaţi să poată fi folosiţi deja în sezonul de montă din toamnă. „Cu fătările din iarnă, berbecuţii pot intra în programul de reproducţie chiar anul acesta. Dacă aş fi avut fătări în primăvară, s-ar fi pierdut un an”, explică acesta.

Pentru a câştiga timp, tânărul inginer zootehnist face ecografii la fiecare tură de gestaţie, iar la aproximativ 70 de zile identifică rapid oile negestante, pe care le reintroduce imediat la montă. În plus, a renunţat la sincronizarea hormonală, din cauza costurilor ridicate ale medicamentelor, revenind la monta naturală, dar atent controlată. Din 40 de miei născuţi în decembrie-ianuarie, doar 12 au fost femele, restul masculi, o situaţie pe care o consideră un fenomen rar.

Analize de sănătate şi prevenţie

Alex tratează animalele cu maximă grijă. Fecalele sunt analizate trimestrial, pentru a evita deparazitările inutile, reducând stresul animalelor şi costurile asociate. „Prefer să plătesc 80 de lei pentru analiză decât să dau 300-400 de lei pe un tratament care poate să nu fie necesar”, a ţinut să precizeze arădeanul.

Controlul preventiv şi monitorizarea atentă permit reducerea pierderilor şi menţinerea sănătăţii efectivului. În fermă, costurile cele mai mari rămân însă cele legate de achiziţia furajelor. Alex îşi produce singur lucerna, însă porumbul, orzul şi şrotul de soia le cumpără. La fel şi furajele concentrate.

Energie solară şi investiţii prin fonduri europene

Pentru reducerea costurilor din fermă, Alex Culda a investit într-un sistem fotovoltaic de 10 kW, cu baterii de stocare de 30 kW. În zilele însorite, ferma este autosuficientă energetic, iar surplusul ar urma să fie livrat în reţea odată ce va deveni prosumator. „Înainte cheltuiam foarte mult pe curent, circa 1.300-1.400 de lei pe lună. Acum doar în zilele mai înnorate consum curent. Dar am noroc cu bateriile”, susţine acesta.

De asemenea, în perioada următoare, fermierul vizează şi accesarea unui proiect european destinat exploataţiilor de mici dimensiuni, pe măsura DR-14, prin care ar putea obţine între 50.000 şi 75.000 de euro, cu o contribuţie proprie de 10%. Îşi doreşte un spaţiu mai mare pentru depozitarea furajelor şi un echipament pentru manipularea gunoiului de grajd.