În timp ce România se află sub procedură de infringement, fermierii avertizează că, fără tratarea seminţelor, culturile de porumb şi floarea-soarelui riscă pierderi masive, întrucât nu există alternative eficiente care să înlocuiască substanţele interzise.

Discuţiile despre utilizarea neonicotinoidelor în tratamentele la sămânţă au revenit în prim-plan, atât la nivel naţional, cât şi european. România se află într-o poziţie delicată, confruntându-se cu o procedură de infringement lansată de Comisia Europeană, în contextul în care fermierii români afirmă că nu există încă alternative eficiente pentru protejarea culturilor de porumb şi floarea-soarelui. Autorităţile de la Bruxelles acuză statul român că a abuzat de prevederile articolului 53 din Regulamentul (CE) nr. 1107/2009, acordând în mod repetat derogări temporare pentru utilizarea acestor insecticide.

Riscuri majore pentru două culturi strategice

Reprezentanţii organizaţiilor agricole susţin însă că România a acţionat conform legii şi că derogările au fost justificate de lipsa alternativelor eficiente. „Trăim un moment dificil, într-un context geopolitic complicat. Nu avem substanţe omologate care să înlocuiască neonicotinoidele şi, dacă suspendăm aceste autorizaţii, riscăm să pierdem două culturi strategice pentru economia agricolă – porumbul şi floarea-soarelui”, consideră Liliana Piron, director executiv al Ligii Asociaţiilor Producătorilor Agricoli din România (LAPAR).

În opinia sa, în absenţa alternativelor, fermierii ar fi forţaţi să abandoneze culturile de primăvară sau să recurgă la soluţii riscante, inclusiv achiziţionarea ilegală de substanţe active de pe piaţa neagră, cum este imidaclopridul, comercializat legal în alte scopuri (biocide).

Tratamentul la sămânţă, o soluţie sigură şi controlată

Reprezentanta fermierilor subliniază că tratamentul la sămânţă rămâne cea mai sigură şi mai controlată metodă de combatere a dăunătorilor de sol, precum Tanymecus dilaticollis. „Aplicarea în vegetaţie, inclusiv tratamentele foliare, este ineficientă împotriva acestui dăunător, deoarece atacul are loc imediat după răsărire, în faza de cotiledoane, când suprafaţa foliară este minimă, iar insecta se hrăneşte la nivelul solului. În aceste condiţii, stropirile nu pot asigura protecţia plantei acolo unde este nevoie”, explică Liliana Piron.

Mortalitatea la albine, o cauză fals atribuită

„Dacă analizăm 10.000 de metri pătraţi (un hectar), tratamentul la sămânţă afectează, simbolic vorbind, doar aproximativ 70 de metri pătraţi – adică zona în care seminţele intră în contact cu solul. În schimb, tratamentele aplicate în vegetaţie expun întreaga suprafaţă a culturii, ceea ce creşte riscurile de dispersie în mediu şi de impact asupra insectelor benefice şi polenizatorilor”, adaugă Liliana Piron. Deşi în spaţiul public s-a propagat ideea că tratamentele cu neonicotinoide la sămânţă afectează albinele, dovezile ştiinţifice nu confirmă această legătură.

O dezbatere ideologică şi nu una ştiinţifică

LAPAR a cerut date oficiale de la ANSVSA şi direcţiile sanitar-veterinare judeţene privind mortalitatea coloniilor de albine. Răspunsurile primite arată că principalele cauze identificate sunt cu totul altele: parazitul Varroa destructor, lipsa surselor de hrană, îngheţurile târzii şi seceta. „Dacă tratamentul la sămânţă este aplicat corect, în staţii certificate, de profesionişti autorizaţi, nu există riscul contaminării polenizatorilor. Dezbaterea a devenit ideologică, nu ştiinţifică, iar asta este periculos pentru întreaga agricultură europeană”, avertizează Liliana Piron.

Clarificări privind derogările

Dezbaterea despre neonicotinoide a fost adesea alimentată de confuzii şi interpretări selective ale realităţii, inclusiv în ceea ce priveşte modul în care România a aplicat derogările. În spaţiul public, s-a creat impresia că ţara noastră ar fi ocolit regulile europene sau că ar fi singura care a solicitat prelungiri succesive pentru utilizarea acestor substanţe. În realitate, situaţia este mult mai nuanţată.

România nu e o excepție!

„În primul rând, este important de subliniat că România nu este singura ţară vizată, în total 15 state membre au primit astfel de notificări. Percepţia că România s-ar afla într-o situaţie excepţională în Europa este eronată şi trebuie corectată”, a ţinut să precizeze, la rândul său, Florentin Bercu, director executiv al Uniunii de Ramură Naţională a Cooperativelor din Sectorul Vegetal (UNCSV).

Potrivit acestuia, situaţia neonicotinoidelor în România este complexă şi necesită o abordare echilibrată. Notificarea de infringement nu indică o anomalie unică a României, ci reflectă practici întâlnite şi în alte state membre. În plus, numărul mare de derogări aflate în discuţie trebuie interpretat corect: „fiecare derogare se referă, de fapt, la un produs comercial individual. De aceea rezultă atât de multe solicitări pentru autorizare de urgenţă”, explică Bercu.

Ştiinţa confirmă lipsa alternativelor viabile

Un argument solid în favoarea poziţiei fermierilor români vine chiar din mediul ştiinţific. În octombrie, Institutul Naţional Francez pentru Cercetare Agronomică, Alimentaţie şi Mediu (INRAE) a publicat un raport amplu privind alternativele existente la utilizarea neonicotinoidelor pentru protejarea culturilor. Concluzia documentului este clară: în prezent nu există soluţii care să asigure acelaşi nivel de protecţie, eficienţă şi rentabilitate economică.

Cercetătorii francezi au analizat atât metodele biologice, cât şi substanţele chimice omologate, însă niciuna nu oferă un control satisfăcător împotriva dăunătorilor principali la culturile vizate. În plus, majoritatea alternativelor presupun costuri ridicate, aplicări repetate şi o creştere a riscurilor pentru mediu, prin expunerea directă a polenizatorilor la tratamente în vegetaţie.

Neonicotinoidele şi viitorul reglementărilor europene

Comisia Europeană a dat un răgaz de două luni României pentru a răspunde oficial în cadrul procedurii de infringement. Organizaţiile agricole propun însă modificarea celor trei regulamente europene care reglementează utilizarea substanţelor active, astfel încât să fie permisă folosirea lor temporară în situaţii excepţionale – după modelul aplicat glifosatului.

„Avem nevoie de o perioadă de tranziţie pentru a identifica şi omologa alternative reale. Până atunci, trebuie să ne bazăm pe instrumentele legale existente, precum articolul 53, care permite derogările în cazul în care nu există alte mijloace de protecţie”, spune Liliana Piron, amintind totodată faptul că tratamentul la sămânţă este, de altfel, recomandat şi în ghidurile de bune practici ale Organizaţiei Europene pentru Protecţia Plantelor (EPPO), ceea ce confirmă importanţa acestei metode în contextul unei agriculturi durabile.