Dacă marile companii se unesc într-o organizaţie care să-i apere pe agricultori de produse contrafăcute şi să-i înveţe cele mai bune practici, atunci nu poate să iasă decât un lucru bun.
Aşa este şi cazul Asociaţiei Industriei de Protecţia Plantelor din România (AIPROM), care a aniversat recent 20 de ani de activitate.

Medicamente pentru plante: necesitate, nu moft!

În ultimii ani, de pe piaţa UE au dispărut, ca urmare a unor noi reglementări, peste 60 de substanţe pentru protecţia plantelor.
”Practic, vorbim despre medicamente pentru plante. Aşa cum oamenii se tratează, şi plantele au nevoie de tratament împotriva unor boli sau paraziţi”, a evidenţiat ştefan Iosif, preşedintele organizaţiei, în deschiderea evenimentului.
„Cu toate acestea, din cele peste 930 de substanţe câte cuprinde dicţionarul de pesticide, în UE nu se pot folosi decât puţin peste 300, iar în România puţin peste 200. Pe de altă parte, conform estimărilor FAO, din cauza atacurilor organismelor de dăunare se pierde anual până la 15% din producţia agricolă, la nivel global”, a completat tabloul.

Să reducem amprenta de carbon, nu pesticidele!

Dragoş Cosmin Telehuz, secretar de stat în MADR, adresându-se membrilor AIPROM a spus că „sperăm să convingem că reducerea amprentei de carbon este mai importantă decât reducerea utilizării pesticidelor, la fel cum securitatea alimentară este mai importantă”.
În acelaşi context, secretarul de stat, care este şi fermier a reiterat şi necesitatea ca noile tehnici genomice să devină accesibile fermierilor, ca un instrument care poate contribui atât la scăderea consumului de pesticide, cât şi la adaptarea agriculturii europene la schimbările climatice.

Securitatea alimentară este cea mai importantă

Preşedintele ASAS, Valeriu Tabără a fost, aşa cum deja ne-am obişnuit, foarte tranşant: „Viaţa depinde de cantitatea de hrană. Inteligenţa ţine de calitatea hranei, iar sănătatea depinde de sănătatea hranei. Deci e clar că fără medicamente pentru plante nu putem asigura toţi aceşti 3 parametri. Mi-aş dori ca cei care merg la Bruxelles să se consulte şi cu partea ştiinţifică. Avem dreptul să impunem acceptarea anumitor lucruri care ţin de specificul nostru agricol!”.
şi, pentru a întări cele spuse, a adăugat: „Nu cred că cel mai important e mediul, ci securitatea alimentară. Nu avem de-a face cu o revoluţie tehnologică, ci cu o revoluţie biologică. Unde sunt ecologiştii mari să ne ofere soluţii pentru criza alimentară? Unde sunt ecologiştii mari să ne ofere soluţii pentru criza energetică?”.

Nevoia modernizării agricole

Oliver de Matos, Director General al CropLife Europa a făcut o paralelă între momentul actual al agriculturii europene şi o istorie nu prea îndepărtată: „Bunicul meu era tâmplar, iar mie îmi plăcea să lucrez, ca şi el, lemnul. El avea o cutie cu scule, pe care o foloseam şi eu. Într-o zi a venit la mine cu o ladă cu scule nouă şi mi-a oferit-o în locul celei vechi. În noua ladă se aflau scule moderne, mult mai eficiente, care permiteau lucrări mai complexe, cu un efort mai mic. La fel se întâmplă acum în agricultură. Este momentul în care fermierii ar trebui să poată schimba lada de scule a bunicului şi să beneficieze de instrumente mai puternice, mai eficiente, pentru a putea răspunde provocărilor cu care se confruntă!”.

Grâul: istorie milenară şi prezenţă cotidiană

În fiecare dintre ultimii ani, aniversările AIPROM au fost şi prilejul de a urmări drumul câte unui aliment, de la sămânţă şi până în farfuria consumatorilor. Anul acesta a fost rândul grâului.
1. Grâul este una dintre cele mai vechi plante cultivate de către om. Primele dovezi referitoare la cultivarea lui au fost găsite în Egipt şi au o vechime de mai bine de 4 milenii şi jumătate, datând din jurul anilor 2.500 î.C.
2. Grâul este a 4-a cea mai cultivată plantă din lume, după trestia de zahăr, porumb şi orez şi creşte pe toate continentele lumii, cu excepţia Antarcticii.
3. Pe lângă dimensiunea sa materială, grâul are şi o importantă latură spirituală, conţinând o simbolistică bogată în numeroase culturi şi religii.

99% din IMB este irigată

După acest tablou general, a urmat o discuţie deosebit de aplicată între specialişti în cultura grâului. În acest cadru, Dumitru Solomei, Directorul General Al-Dahra, cunoscută mai mult ca Insula Mare a Brăilei a ţinut să sublinieze că sunt momente în care depinde de noi să avem apă, atât de importantă pentru agricultură, în general, şi pentru cultura grâului, în special.
În Insula Mare a Brăilei s-a ajuns ca aproape 99% din suprafaţă să fie irigată. În acest fel, chiar şi în anii proşti se pot obţine recolte bune. Desigur că acestea implică un management inteligent al apei şi o tehnologie corespunzătoare.

Sub asaltul noilor dăunători

Un alt aspect evidenţiat de specialişti a fost cel al apariţiei unor noi boli, din cauza creşterii numărului de zile cu temperaturi ridicate. „Au apărut unele boli despre care doar citisem în cărţi. Specialiştii vedeau manifestările şi le confundau cu altceva, aşa cum am făcut şi eu la început”, a spus Otilia Cotuna, cercetător în cadrul Laboratorului de protecţia plantelor al SCDA Lovrin şi cadru didactic la USAMV din Timişoara, care în ultimii ani s-a dedicat cercetării acestor organisme de dăunare.
În concluzie, industria produselor pentru protecţia plantelor rămâne una dintre pârghiile esenţiale pentru obţinerea unor producţii agricole suficiente şi corespunzătoare calitativ. Iar AIPROM, ca organizaţie profesională în domeniu devine din ce în ce mai importantă, aşa după cum a dovedit-o în cele două decenii de activitate!

Utilizarea medicamentelor pentru plante este esenţială pentru combaterea organismelor de dăunare. De aceea, sunt convins că Green Deal se va modifica, în următorii ani!
ŞTEFAN IOSIF
Preşedinte AIPROM

LOCUL 4 PENTRU GRÂUL ROMÂNESC
În România, grâul este cultivat încă din cele mai vechi timpuri. La ora actuală, ţara noastră este cel de-al patrulea producător european de grâu, cu o suprafaţă medie dedicată acestei culturi de 2,2 milioane hectare.
ţara noastră este şi un important exportator de grâu. Cel mai mare client este Egiptul (aproximativ 30%), urmat de Iordania, Coreea, Sudan şi Israel.

un articol de
ALEXANDRU GRIGORIEV