În funcţie de tipul solului, de însuşirile sale fizice, chimice şi biologice, de conţinutul în materie organică şi elemente nutritive, de capacitatea de înmagazinare şi conservare a apei în sol se poate aprecia gradul de favorabilitate al acestuia pentru culturile agricole.
1. Din punct de vedere al texturii, solurile cele mai puţin pretabile sunt cele cu textura nisipoasă, mijlociu pretabile sunt cele argilo-lutoase şi cele mai pretabile culturilor agricole sunt solurile cu textura lutoasă (cu 12-32% argilă).
2. După structura solului, cele mai pretabile sunt solurile cu structura glomerulară, în special atunci când în complexul coloidal argilo-humic, care asigură unirea particulelor elementare de sol în agregate structurale, se găsesc şi cationi de calciu care asigură cea mai mare stabilitate agregatelor structurale; în astfel de soluri regimul ero-hidric, termic şi de nutriţie este în condiţii optime.
3. După conţinutul în materie organică cele mai pretabile sunt solurile care conţin 4-5% materie organică, mijlociu pretabile sunt cele cu 2-3% materie organică şi slab pretabile cele cu 1-2% materie organică. În funcţie de conţinutul în materie organică se află şi activitatea microbiologică din sol, precum şi conţinutul în humus.
4. În funcţie de grosimea orizontului cu humus (volumul edafic) sunt considerate soluri puţin pretabile la grosimea de 20 cm, mijlociu pretabile la 40 cm şi foarte pretabile la 60 cm grosime.
5. După adâncimea profilului de sol este apreciat ca puţin pretabil solul cu adâncimea de 20 cm, mijlociu pretabil la 50-70 cm şi foarte pretabil la 100-125 cm adâncime.
6. După gradul de afânare sunt cele mai favorabile culturilor agricole solurile aşezate care au porozitatea totală 48-60%, din care porozitatea capilară 30-36 şi cea necapilară (de aeraţie) 18-24%, au densitatea aparentă de 1-1,4 g/cm3 şi au o bună permeabilitate.
Nu sunt indicate solurile tasate – compactate, dar nici cele prea afânate deoarece circulă uşor aerul şi elimină apa prin evaporare, intensifică mineralizarea humusului şi o parte din apă se pierde în adâncime, peste nivelul creşterii rădăcinilor.
7. În funcţie de pH-ul solului, majoritatea plantelor de cultură preferă pH-ul uşor acid (6-6,5) spre neutru (6,8-7,2) sau slab alcalin (7,5-8).
Nivelul pH-ului influenţează şi eficienţa îngrăşămintelor aplicate:
|
pH |
5 |
6 |
6,5 |
|
N |
43 |
89 |
100% |
|
P2O5 |
31 |
52 |
100% |
|
K2O |
52 |
100 |
100% |
8. După raportul carbon/azot (C/N) care indică gradul de fertilitate a solului şi deci pretabilitatea pentru culturile agricole, socotită astfel:
• când C/N este mai mic de 8, solul este foarte fertil
• când C/N are valori de 10-15, solul are fertilitate normală
• când C/N este mai mare de 25, solul are fertilitate foarte scăzută şi este puţin pretabil pentru culturile agricole
9. În funcţie de regimul hidric cele mai pretabile sunt solurile cu drenaj bun, uşor permeabile, cu aport freatic prin ascesiunea capilară a apei la nivelul rădăcinilor. Înălţimea de ridicare a apei freatice este de 0,5-1 m în solurile cu textură grosieră şi 2-3 m în solurile cu textură fină.
Citeşte articolul integral în Revista FERMA, ediţia 15-31 august 2022!
Descarcă revista în format electronic de AICI!
PREVENIŢI DEGRADAREA SOLULUI!
Exploatarea neraţională a solurilor, prin aplicarea de tehnologii de cultură necorespunzătoare, a dus la degradarea continuă a acestora ajungându-se, de multe ori, la starea lor de nefolosinţă!
Află 10 măsuri prin care putem evita degradarea solului!
un articol de
VASILE POPESCU
