un articol de
Vasile Popescu

Factorii restrictivi limitează capacitatea de producşie a solului, iar cultivatorii trebuie să prevină extinderea lor şi, mai ales, să reducă efectul acestora. Aceşti factori sunt:

1. Seceta – cu risc de deşertificare – este prezentă pe mai mult de 7 milioane ha. În funcşie de durată, ea poate duce la compromiterea totală a culturilor. Sunt necesare măsuri precum:

– menşinerea solului cu afânare optimă pentru a acumula şi a păstra fiecare picătură de apă;
– aplicarea de îngrăşăminte organice şi resturi vegetale pentru îmbogăşirea în humus;
– asolamente cu solă amelioratoare de graminee şi leguminoase perene;
– reşinerea zăpezii şi topirea ei treptată;
– plantarea perdelelor forestiere de protecşie;
– irigare pentru completarea deficitului de precipitaşii.

2. Eroziunea prin apă (prezentă pe 6,3 milioane ha) şi alunecările de teren (pe 700.000 ha). Se impun măsurile:

– terenul în pantă trebuie lucrat cât mai puşin şi numai pe curbele de nivel;
– aplicarea de îngrăşăminte organice şi păstrarea resturilor vegetale. Cu 6 t/ha de resturi vegetale se reduc scurgerile de apă de 30 ori şi pierderile de sol de 348 ori.
– menşinerea solului permanent verde;
– realizarea de sisteme de cultură: pe pante de 5 – 12% – culturi în fâşii; pe pante de 12 – 18% – culturi cu benzi înierbate; pe pante de 15 – 25% – agroterase.

3. Eroziunea eoliană afectează peste 300.000 ha. Sunt necesare măsuri ca:

– afânarea solului numai pe verticală, fără întoarcerea brazdei;
– menşinerea solului permanent verde;
– asigurarea de perdele forestiere de protecşie.

4. Sărăturarea solului (peste 600.000 ha). Este vorba de o sărăturare secundară din cauza prezenşei apei freatice aproape de suprafaşa solului şi a irigaşiei neraşionale. Sunt necesare lucrări de desecare şi drenaj, care să evacueze surplusul de apă pentru a nu se evapora la suprafaşa solului.

foto: canva.com

5. Tasarea – compactarea solului e prezentă pe 6,5 milioane ha. Sunt predispuse solurile grele, argiloase, lucrate neraşional prin numeroase treceri şi la umiditate necorespunzătoare. Măsurile ce se impun sunt:

– lucrarea numai la umiditatea optimă cu utilaje complexe, care la o singură trecere efectuează mai multe lucrări;
– aplicarea de îngrăşăminte organice şi prezenşa solei amelioratoare;
– utilizarea de utilaje cu balon voluminos, cu semişenile sau şenile, cu presiune sub 1 daN/cm2.

6. Formarea crustei (afectează 2,3 milioane ha) e prezentă pe solul fără structură. Solul uscat este lucrat cu utilaje care îl zdobesc şi îl transformă în praf; acesta astupă porii solului şi, când plouă, se formează crusta care împiedică un regim aerohidric corespunzător.
Este necesară materia organică pentru formarea humusului, care asigură unirea particulelor elementare de sol în agregate structural stabile.

7. Rezerva redusă de humus (7,3 milioane ha): când solul are 1 – 2% humus. Humusul este rezervor de substanşe nutritive şi liant pentru structurarea solului.
Sunt necesare cel puşin 8 – 10 t/ha anual de materie organică pentru a menşine în echilibru procesul de humificare/mineralizare.

8. Aciditatea solului (3,4 milioane ha): sub pH 5, solul este puternic acid. Pentru ameliorare, pe terenurile cu pH sub 5,8 se aplică amendamente calcaroase (Ca,CO3, Ca(OH)2, tuf calcaros).

9. Alcalinitatea solului (220.000 ha): când conşinutul în săruri solubile este peste 1%, solul este puternic salinizat. La un pH peste 8,5, se amendează cu gips (CaSO4 – 2 H2O);

10. Deficit de fosfor (6,3 milioane ha): solul are sub 2 mg P2O5/100 g sol. Fosforul se găseşte 40 – 60% în materia organică şi are rol important în metabolism, în biosinteze, fiind transportator de energie. Solul trebuie să aibă 8 – 16 mg P2O5/100 g de sol.

foto:canva.com

11. Asigurarea redusă cu potasiu (750.000 ha): solul are sub 8 mg K2O/100 g sol.
Asigurare bună este atunci când are 200 – 265 ppm. Potasiul se găseşte sub formă de compuşi minerali. Se aplică îngrăşăminte minerale potasice.

12. Aprovizionarea slabă cu azot (5,1 milioane ha): când IN este sub 2. Azotul se găseşte 92% în humus şi 8 în compuşi minerali. O unitate indice azot (IN) produce: 20 – 30 kg N în anii secetoşi; 50 – 60 kg N în anii cu precipitaşii medii; 80 – 100 kg N în anii ploioşi. Solul bine aprovizionat cu azot are IN 4 – 5.

GREŞELI MAJORE DE EVITAT LA LUCRĂRILE SOLULUI
Solurile sunt grav afectate de seceta şi de ploile torenţiale din precedentul an agricol? În consecinşă, au nevoie de lucrări de calitate. Ovidiu Ranta, cunoscut specialist în mecanizarea agriculturii, atrage atenţia asupra celor mai frecvente greşeli practicate la prelucrarea solului şi ne arată cum să le evităm.
Click AICI şi află 10 reguli esenşiale de respectat la lucrările solului!