„Medicina umană a fost şi este o plăcere pentru mine, iar partea de zootehnie este un hobby pe care-l fac tot cu plăcere. Am fost o fire mai mobilă şi am încercat şi încerc să dau curs activităţii de creştere a animalelor, în ideea că aşa voi avea de lucru şi la pensie”, spune doctorul Emil Crişan, pe care l-am vizitat la cabinetul său din Densuş în octombrie anul trecut.
Deşi a încercat să obţină reuşite în zootehnie, problemele sociale şi politice, precum şi diversele conjuncturi economice, l-au cam ţinut în loc. Dar ambiţios cum este, nu s-a lăsat doborât de neajunsuri şi a decis să schimbe lucrurile în mai bine. A cumpărat în 2009 o nouă locaţie pentru fermă, mai exact o parte din vechiul CAP Densuş, care arată deplorabil şi necesită, evident, o investiţie serioasă în modernizare. Nu a accesat deocamdată nici un program, dar se gândeşte şi la această variantă.
În ferma doctorului Emil Crişan sunt 64 de capete taurine, cu tot cu tineret, 300 de ovine (Breaza din Ţara Haţegului), caprine şi câteva exemplare de cabaline.
Vacile, majoritatea Bălţate achiziţionate din zonă, le ţine de la sfârşitul primăverii până toamna pe păşune. Practică încrucişarea naturală, deoarece animalele sunt la munte, într-o zonă greu accesibilă pentru însămânţători. Taurii sunt verificaţi la centrul de reproducţie din Deva.
Furajele suplimentare şi pentru stabulaţie şi le asigură de pe cele 15 hectare cultivate cu porumb, două cu orzoaică şi opt hectare de lucernă pe care o administrează animalelor împreună cu fânul de pe păşune.
Laptele nu îl comercializează deocamdată, ci îl lasă viţeilor pentru îngrăşat, pe care îi creşte până la 8-9 luni sau chiar un an, iar apoi îi vinde pe piaţa liberă. Ar fi interesat şi de achiziţionarea unui taur de carne sau material seminal, din rasa Charolaise, cu care să însămânţeze materialul biologic existent în fermă.
Doctorul-fermier este optimist dar nu îi plac lucrurile făcute pe jumătate. Crede în teoria paşilor mărunţi, dar siguri şi se perfecţionează, citind „tot ce îi cade în mână” şi solicitând sfaturi de la specialişti.
Aşadar, se împacă medicina umană cu creşterea animalelor? „Da, le practic ambele cu pasiune şi din dorinţa de a face lucrurile mai bune. Recunosc, nu am petrecut până acum foarte mult timp în fermă, dar situaţia s-a schimbat. Chiar sunt în căutarea unui inginer zootehnist sau medic veterinar, întrucât intenţionez să-mi rentabilizez ferma, ca să-mi aducă beneficii”, spune doctorul de la Densuş.
