Fiecare dintre aceşti doi indicatori ne dau informaţii separate asupra surselor de unde laptele se poate impurifica.
Indicatorul stării de sănătate a ugerului
Numărul de celule somatice (NCS) dintr-un mililitru de lapte ne oferă indicaţii obiective despre starea de sănătate a ugerului vacilor de la care s-a recoltat laptele. Dacă unul sau mai multe sferturi ale ugerului vacilor sunt inflamate, din cauză că în canalele din interiorul acestuia au pătruns fel de fel de microbi sau că o parte din ţesutul glandei mamare a fost strivit, atunci noi trebuie să fim siguri că în lapte se vor găsi mai multe celule somatice decât în mod normal.
Ele vor fi cu atât mai multe, cu cât în fermă se găsesc mai multe sferturi ale ugerului care sunt suferinde.
Se înţelege că într-o fermă cu un număr mai mare de vaci care dau mult lapte, un singur sfert al ugerului care este inflamat nu poate face ca numărul de celule somatice să crească semnificativ peste normal.
Analizele speciale au scos în evidenţă că numai acolo unde din totalul numărului de sferturi de uger sunt bolnave peste 5-6% dintre ele, concentraţia celulelor somatice creşte la peste 100.000 per mililitru de lapte. Rezultă de aici că numărul de celule somatice (NCS) din lapte este doar un indicator al stării de sănătate a tuturor sferturilor de uger dintr-o fermă de mare performanţă.
Indicatorul calităţii laptelui
Acum a sosit timpul să spunem că şi numărul total de germeni din laptele crud (proaspăt muls) este, de asemenea, doar un indicator al calităţii laptelui. El ne dă indicaţii despre felul în care mulgem vacile şi mai ales cum întreţinem din punct de vedere igienic ustensilele de muls, precum şi la ce temperatură se păstrează laptele după muls.
Dacă numărul total de germeni întrece limita impusă de standardul de calitate, noi trebuie să fim convinşi că toate aceste operaţii nu se realizează în mod corect.
Experienţa fermierilor şi a cercetătorilor din domeniu a dovedit, fără putinţă de tăgadă, că acolo unde sfârcurile vacilor nu sunt curăţate înainte de a începe mulsul (spălate şi neapărat uscate cu un prosop de unică folosinţă), unde paharele de muls şi tuburile pe care circulă laptele ale maşinii de muls şi recipienţii în care se colectează laptele (tancul de colectare, găleţi etc.) nu sunt spălate mai întâi cu apă rece, apoi cu apă caldă cu detergent şi neapărat dezinfectate cu apă cu clor, numărul total de germeni (NTG) creşte în laptele proaspăt muls foarte mult. Dacă un astfel de lapte, care a acumulat microbi pe parcursul mulsului, este ţinut la temperatura camerei (20ºC), atunci numărul acestora va creşte atât de mult, încât în scurt timp el întrece standardul de calitate a laptelui.
Deoarece o foarte mare proporţie dintre microbii colectaţi de pe sfârcuri sau de pe piele şi mai ales de pe ustensilele de muls, sunt microbi cărora „le plac” nutrienţii din lapte (mai ales lactoza), activitatea lor va determina schimbarea stării fizice şi chimice a componentelor laptelui într-o aşa de mare măsură, încât el nu mai poate fi utilizat la obţinerea preparatelor din lapte de calitate superioară.
Rezultă de aici că şi numărul total de germeni (microbii) reprezintă doar un indicator al faptului că în lapte se găsesc mai mulţi microbi decât în mod normal, dar care provin mai ales din procesul incorect de mulgere a vacilor şi de păstrare a laptelui după muls.
Ajungem astfel la concluzia că, dacă identificăm cauzele care aduc valoarea celor doi indicatori peste standardul de calitate admis, atunci, prin măsuri minime care să ducă la îndepărtarea lor, vom putea obţine un lapte de calitate.
Articol publicat în revista Ferma nr. 2(46)/2007
